14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiCondiţiile de la justiţie

Condiţiile de la justiţie

În aşteptarea momentului când Călin Popescu Tăriceanu va anunţa, în sfârşit, lista noului guvern, confirmând că porecla de Răzgândeanu a fost o nedreptate, în presă au apărut multe ştiri şi zvonuri despre numele celor care vor ocupa demnităţile scoase la mezat.
Indiscutabil, multe dintre ştiri şi zvonuri şi-au avut izvorul în operaţiunile de diversiune anti-PNL declanşate de copoii din Servicii sub comanda directă a lui Traian Băsescu.
Unele sunt însă exacte.
Printre acestea se numără şi informaţia privind solicitarea adresată Renatei Weber de a ocupa postul de ministru al justiţiei.
Indiscutabil, ţelul ascuns al acestei iniţiative liberale a fost cel de a contracara eventuala pagubă de imagine ivită din debarcarea Monicăi Macovei, Ileana Cosânzeana comisarului Frattini şi a câtorva rătăciţi din presă şi din aşa-zisa societate civilă.
S-a contat astfel pe faptul că Renate Weber, stâlp de susţinere al aşa-zisei societăţi civile, va reuşi să ţină locul, în inimile frânte ale talibanilor din presă şi din politică, numitei Monica Macovei.
După opinia noastră, cei din conducerea PNL care s-au gândit la această manevră demonstrează că n-au înţeles nimic din dezastrul care a fost ministeriatul Monicăi Macovei.
Din clipa când a fost cocoţată într-un fotoliu prea înalt pentru măsura ei, Monica Macovei s-a preocupat exclusiv de propria imagine.
Imitându-l pe partenerul de Poliţie Politică de la Cotroceni, Monica Macovei nu s-a gândit o clipă la făcut ceva, ci la făcut scandal.
N-a existat zi de la Dumnezeu în care ministrul justiţiei să nu deschidă un nou front de conflict inutil: cu parlamentul, cu CSM, ba chiar şi cu justiţia.
Ca şi în cazul lui Traian Băsescu, năravul bolnăvicios i-a adus glorie în rândurile unui electorat hrănit la şcoala telenovelei de maidan.
Oamenii serioşi, lucizi, ştiau însă că un proces uriaş, precum reforma justiţiei, cere, înainte de toate, muncă sârguincioasă, dar tăcută, şi, mai ales, subordonarea tuturor mijloacelor scopului.
Reforma justiţiei a presupus şi presupune trecerea unor legi prin parlament.
Cum să se întâmple aşa ceva sub ministeriatul Monicăi Macovei, câtă vreme iniţiatoarea legii îşi propunea din start să demonstreze că parlamentul se opune legii, Domnia sa asumându-şi ipostaza de Jeanne d’Arc a politicii româneşti?
Dar, chiar dacă s-ar fi comportat normal, respectând regulile jocului, Monica Macovei n-ar fi reuşit mare lucru. Dintr-un motiv simplu. În istoria României, dar şi în cea a Europei, postul de ministru al justiţiei a fost dat întotdeauna unui fruntaş al partidului responsabil de guvernare.
Autoritatea sa în partid şi autoritatea partidului făceau ca Ministerul Justiţiei să aibă o uriaşă putere politică.
Monica Macovei n-a fost nimic din toate acestea.
N-a fost lider al PD.
A fost un ministru independent.
N-a aparţinut principalului partid de guvernământ, ci unui partid mai puţin important al coaliţiei.
Oricât de bine intenţionată ar fi fost, Renate Weber ar fi repetat eşecul Monicăi Macovei.
Concluzia?
La justiţie, Călin Popescu Tăriceanu trebuie să desemneze un ministru politic.
Unul cu o mare putere în PNL.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

2 COMENTARII