24.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiUraganul Hazel şi candidaţii olteni

Uraganul Hazel şi candidaţii olteni

M-am întors în Craiova cu un tonus bun. După două zile, parcă l-a înghiţit pământul! Să se fi speriat de maidanezii care m-au înconjurat lângă piaţa din Brazdă? N-aş crede, deşi vacanţa în Canada mi-a tocit reflexele: dincolo de Atlantic nu s-a repezit la mine nici o potaie; nici garduri, din spatele cărora să te latre, nu erau.

Să mă fi afectat aerul irespirabil de pe Brestei? Şanţurile încă neastupate din atâtea trotuare? Facturile adunate între timp? Revenirea la salariile de două-trei sute de dolari pe lună? Agresiunile ce par fireşti: cele involuntare, unele chiar bine intenţionate – ale rudelor, ale colegilor de serviciu, ale prietenilor; altele ceva mai stridente: vatmaniţa care se răţoieşte la vreun elev fiindcă nu şi-a luat bilet de la chioşc, de exemplu (în tramvaiele şi autobuzele din Toronto, pasagerii urcau numai pe uşa din faţă, arătau şoferului abonamentul sau îi puneau într-o cutie biletul ori contravaloarea călătoriei, iar acesta zâmbea fiecăruia: „Thank you“. Ai noştri par mai nervoşi decât ai lor, fie ei adolescenţi, şoferi sau politicieni)?

Să mi se fi schimbat ochiul? Să fie de la diferenţa de fus orar? Sau din pricina campaniei electorale? A zâmbetelor şi declaraţiilor sforăitoare pe care ni le servesc iarăşi candidaţii? A acuzaţiilor de minciună şi corupţie, a plimbărilor televizate la DNA, urmate de reveniri în forţă? A pactelor cu sindicatele şi a promisiunilor liderilor de partide? A noului apel către lichele lansat de Liiceanu? De-asta m-am întors? Îmi lipsea gălăgia din spaţiul public? Măcinarea de resurse în dezbateri fără finalitate, la care asistăm sau contribuim de 18 ani încoace? Violenţa de limbaj? Insulta? Înjurătura?

Mă săturasem de poveştile despre Hazel McCallion, primăriţa de 87 de ani din Mississauga (680.000 de locuitori, al şaselea oraş al Canadei ca mărime), care a câştigat al 11-lea său mandat, după alegerile din noiembrie 2006, fără să intre în campanie electorală şi refuzând donaţiile susţinătorilor (i-a sfătuit să dea banii pentru caritate)? 91 la sută dintre alegătorii prezenţi atunci la urne au votat pentru „Hurricane Hazel“, o femeie de aproape 86 de ani la acea dată, cu credinţă în Dumnezeu şi care iubeşte hocheiul (a şi jucat). O bătrână căreia îi place să grădinărească şi al cărei soţ a murit de Alzheimer, desemnată drept cea mai puternică femeie din Canada, anul trecut. Decorată de nemţi pentru că a adus companiile germane în Canada, primăriţă din 1978, fidelă crezului „un oraş trebuie condus ca o afacere“, venerabila doamnă McCallion nu face parte din vreun partid. Chiar dacă lipsesc (sau tocmai de aceea) istorioarele despre comisioane pe care le-ar primi de la firme sau oameni de afaceri, povestea ei îmi pare la fel de spectaculoasă ca o plimbare cu vaporaşul pe sub cascadele de la Niagara.

Lucruri bune se întâmplă şi la noi, oamenii din administraţie care îşi fac treaba mai primesc un mandat şi nu toţi care promit ceva mint. Dar şi în acest sector, ca şi în altele, unii fac doar hărmălaie. În Canada era mai multă linişte.

Când eram mic, tanti Dida mă învăţase un leac pentru răceală: făceam o bilă din vată, o îmbibam în spirt, o aşezam pe un scaun de lemn, îi dădeam foc şi o rostogoleam cu degetele, dintr-o parte în alta (când credeam că e destul de caldă, o stingeam şi mi-o puneam în ureche). Momentul de magie era acela când, atingând vata aprinsă, spirtul îmi intra în piele şi, pentru o clipă, degetele mele ardeau (fără să mă doară). Tonusul meu ars ce ar putea însă lecui?

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

55 COMENTARII