Pe când provincia campioană?

După etapa de Paşte s-au cam clarificat unele probleme în Liga I, deşi ultimele două etape ar putea aduce modificări. Probabil că titlul tot în Capitală va rămâne, aşa cum se întâmplă din 1991 încoace. Păcat! După revoluţie, Universitatea a fost pentru a treia oară în situaţia de a „arbitra“ titlul. Toate meciurile jucate de Craiova – cu Rapid, 2-2 (în 1998), cu FC Naţional, 2-1 (în 2002), şi cu Steaua, 1-2 (2008) – au fost comentate în fel şi chip, s-au spus şi s-au zvonit multe pe seama corectitudinii oltenilor. Steaua în 1998 şi Dinamo în 2002 au beneficiat de jocurile Craiovei, cucerind titlul în ediţiile respective.
Universitatea – Steaua 1-2. Ca toţi suporterii Ştiinţei, mi-am dorit o victorie asupra „militarilor“, o victorie a provinciei împotriva Capitalei. Înaintea derbiului de pe „Extensiv“ s-a scris şi s-a vorbit peste măsură, s-a fabulat, s-au făcut scenarii şamd. Ce s-a întâmplat pe teren? Faţă de ambiţia, dârzenia şi ofensiva din meciul cu Dinamo de pe „Ştefan cel Mare“, sâmbătă am văzut o echipă a oltenilor mai moale, cam fricoasă… Steaua, trebuie să recunoaştem, a venit cu o lecţie tactică bine pusă la punct, iar Ştiinţa nu prea a mişcat din chingile pregătite oltenilor de Rădoi şi compania. Trebuie reamintit şi faptul că echipa Craiovei este fără experienţă competiţională deosebită – nu trebuie să ne aruncăm acum cu acuze împotriva tinerilor jucători ai Universităţii. În timp ce Valerică Găman are doar câteva apariţii în Liga I, Mirel Rădoi se apropie de 200. Cam asta a fost diferenţa… Sâmbătă au intrat în rol şi arbitrii, primul gol al Stelei fiind marcat dintr-o poziţie de ofsaid nesemnalizată de asistent, centralul validând astfel golul marcat de Pepe Moreno. A egalat imediat Prepeliţă, dar, cu şapte minute înainte de final, celălalt Moreno a înscris dintr-o fază în care defensiva Craiovei a fost visătoare. „Defensivă melancolică“ a scris Ion Cupen, un ziarist care are greutate în presa sportivă din România. Nu comentez, ci repet ceea ce am scris mai sus: Universitatea nu are încă experienţă, mai are de muncit.
La acest derbi s-au întâmplat destule evenimente pe teren şi în afara lui, chiar regretabile. Înţeleg supărarea unor jucători ai Universităţii, înţeleg furia unor suporteri olteni, dar cred că trebuie să ne gândim şi la consecinţele gesturilor, la faptul că dintotdeauna forurile din Capitală nu au iubit Craiova.
Rapid – Dinamo 1-2. După acel 4-4 cu Universitatea, nu mă aşteptam ca Dinamo să-şi revină tocmai în Giuleşti. Vişiniii au avut neşansă în finalul meciului, iar un rezultat de egalitate ar fi fost echitabil. „Câinii roşii“ n-au avut un sezon bun, aşa cum şi-au propus acţionarii şi au dorit suporterii, dar au acum, în etapa viitoare, ocazia spălării păcatelor, cum se spune. Adică, să bată pe Steaua şi astfel titlul să poată fi deturnat din Ghencea. Asta, în cazul în care CFR Cluj şi-ar reveni. Pentru că, drept vorbind, ardelenii au avut titlul în mână. E numai vina lor că în 2008 au jucat neaşteptat de slab, nu au reuşit să obţină puncte în faţa unor formaţii modeste. La Mioveni, în faţa unei echipe care acum cochetează cu retrogradarea, Trică şi ceilalţi nu au luat decât un punct, 0-0 rezultat final.
Celelalte rezultate ale etapei de Paşte au fost normale, chiar dacă la Vaslui (SC Vaslui – Pandurii 1-0) oaspeţii ar fi meritat să marcheze şi ei un gol. Urmează un meci mare, de şase puncte: Pandurii – Dacia Mioveni, adică elevul (Neagoe) vs. profesorul (Cîrţu).