Gaiţele geostrategice

Republica Moldova este un stat de câteva milioane de locuitori, undeva pe la Marea Neagră, supus de secole invaziilor şi influenţei ruseşti. Moldovenii dau semne disperate că vor să adere la NATO. În ianuarie 2008, 77% dintre moldoveni au votat prin referendum aderarea la NATO. Parlamentul moldovean a votat în unanimitate o rezoluţie privind aderarea. Preşedintele moldovean şi opoziţia moldoveană nu se înţeleg asupra nici unei teme, cu excepţia dorinţei de a intra în NATO. În Republica Moldova există o regiune separatistă susţinută de Rusia, obiect de şantaj privind evoluţia ţării. De disperaţi ce sunt să intre în NATO, moldovenii au trimis trupe în Irak şi au promis 500 de militari şi pentru Afganistan, ceea ce reprezintă foarte mult comparativ cu forţa militară a ţării. Cam atât de disperaţi sunt moldovenii să intre în NATO. Dar este o problemă: nu vrea Rusia. Acum vă întreb pe dumneavoastră, stimaţi cititori: sunteţi de acord ca Republica Moldova să intre în NATO?
Evident, v-am păcălit un pic. Nu am vorbit nici un moment de Republica Moldova. Din păcate pentru ei, moldovenii adevăraţi de peste Prut sunt conduşi de un comunist care habar nu are unde vrea să-şi ducă ţara. Trebuie doar să înlocuieşti Republica Moldova cu Georgia în scenariul de mai sus. Toate celelalte detalii sunt adevărate. Cam asta fac georgienii pentru a se occidentaliza şi a scăpa de spectrul rus. Însă, am vrut să fac un exerciţiu de empatie. Sunt sigur că am vrea cu toţii să-i scoatem pe moldoveni de sub influenţa Rusiei şi să-i aducem în NATO, dacă măcar ar dori şi ei acest lucru. Cu georgienii pare a fi altfel. În aceste zile ne exersăm cu aplomb curvăsăria geopolitică, pe seama celor disperaţi să intre în club.
Aduceţi-vă aminte de momentul 1997. Atunci, noi eram cei disperaţi să intrăm în NATO. Se strângeau la Pro TV camioane cu cărţi poştale pro-NATO. Preşedintele Bill Clinton era primit în Piaţa Universităţii ca un erou, deşi tocmai ne lăsase în afara acelei extinderi. Cum ar fi fost să vină unii, care se dau analişti docţi, şi să spună: România nu are voie în NATO, pentru că nu trebuie să riscăm să supărăm Rusia?
Sunt uimit de analiştii şi politicienii români, spunând asta despre presupusa decizie de la Bucureşti. Îşi iau un aer fonfăitor şi dau cu analiza în baltă: Rusia trebuie menajată, nu trebuie să-i lezăm sensibilităţile, Georgia şi Ucraina reprezintă zone de interes strategic pentru Moscova. Şi ce dacă? Uităm că şi România reprezenta până mai ieri zonă de interes strategic pentru Moscova?
Nu e de mirare că Europa s-a împărţit din nou în două. Occidentalii vor să menajeze Rusia. Ţările din Est susţin deschiderea uşii pentru Georgia şi Ucraina (la Bucureşti se discută nu despre primirea acestor două ţări, ci despre intrarea într-un parteneriat, care ar reprezenta doar un pas spre aderare). Poate că de la Paris sau Berlin, Rusia pare departe şi trebuie menajată cu orice preţ. Însă, de la Bucureşti şi Varşovia, acest preţ e prea mare. Europenii din Est cred că e mai importantă salvarea unor popoare decât sensibilitatea Rusiei. Şi nu o fac din servilism faţă de americani, cum încearcă să vă convingă falşii morali de la televizor. Poziţia est-europenilor este morală. E o datorie elementară, după ce ei înşişi au fost salvaţi acum câţiva ani. Dacă s-ar fi aplicat logica defectă pro-Rusia, România, Polonia, Cehia, Ungaria nu ar fi fost nici ele primite în NATO. Rusia s-a opus mereu oricărei extinderi. Asta e treaba Rusiei. Nu pot să înţeleg, în ruptul capului, cum o majoritate de analişti români predică poziţia pro-rusă, condamnând un popor mic şi disperat ca georgienii să stea sub talpa Moscovei. Refuz să cred că fac asta doar pentru că Băsescu a spus invers. Ar fi prea greţos până şi pentru ei. Pur şi simplu, cred că uităm prea repede pe lângă ce am trecut. Dacă era după Moscova, eram şi noi încă în zona gri, nu în NATO şi UE. Dar e un fel de deliciu stupid, pe care îl trăiesc băieţii veseli de la televizor. Deliciu de gaiţă geopolitică: suntem înăuntru, la adăpost, ne dăm deştepţi peste gard şi le scuipăm seminţe în cap amărâţilor de georgieni şi ucraineni rămaşi pe afară.