Dependenţa de Ion Iliescu

Excepţie făcând, poate, Călin Popescu Tăriceanu, Ion Iliescu e omul politic actual cel mai atacat de Traian Băsescu.
Fostul preşedinte e denunţat nu numai ca o piedică în calea reformării PSD, dar şi ca un responsabil pentru terorişti, mineriade.
Violenţa campaniei, puternic sprijinite şi de artileria mediatică a Cotrocenilor, e pusă de unii pe seama implicării lui Ion Iliescu în suspendarea lui Traian Băsescu.
Desigur, Traian Băsescu e un om ranchiunos. Nu atât de ranchiunos încât să-şi pună în pericol interesele politice.
Or, în cazul Ion Iliescu, atacurile lui Traian Băsescu ascund şi interese politice bine determinate.
Cel mai important ni se pare următorul:
Adâncirea figurii sale de reprezentant al Opoziţiei anti-FSN-iste din anii 1990-1991. Desigur, în anii respectivi, dar îndeosebi în cei ai guvernării CDR-PD, Traian Băsescu a fost un brav FSN-ist. Nu numai că nici un document al vremii nu înregistrează nici măcar un oftat împotriva FSN-ului, condus de Ion Iliescu, şi nici măcar un zâmbet în favoarea mişcărilor de stradă din anii respectivi, dar, mai mult, a deţinut funcţii în guvernul FSN-ist. În timpul guvernării CDR s-a remarcat ca un brav luptător din interior împotriva PNŢCD-ului lui Emil Constantinescu, de pe poziţii de stânga.
Cu toate acestea, printr-o manevră abilă, Domnia sa a devenit rapid, după alegerile din 2004, Arhanghelul luptei anti-FSN şi anti-Iliescu duse de talibanii anticomunişti din ianuarie 1990 până-n zilele noastre, fără să ostenească o clipă.
Ca şi în cazul dictaturii FSN-iste din anul 1990, al venirii minerilor în 1990 şi în 1991, al Pieţei Universităţii, ba chiar şi al anticomunismului, Traian Băsescu lucrează făţiş la o rescriere a propriului trecut. Deşi la vremea respectivă se găsea de cealaltă parte a baricadei, acum cată a ne convinge de un adevăr contrar. O rescriere a istoriei posibilă în condiţiile în care generaţiile mai tinere n-au trăit direct evenimentele primilor ani postdecembrişti. Ce s-a întâmplat atunci e ştiut din viziunile falsificatoare ale presei, puse în slujba lui Traian Băsescu.
Atacurile la adresa lui Ion Iliescu au pornit, de altfel, din clipa divorţului de PNL. Liberalii s-au remarcat, în toată perioada postdecembristă, dar mai ales în anii 1990-1991, prin Radu Câmpeanu, Dinu Patriciu, Călin Popescu Tăriceanu, drept crânceni adversari ai FSN-ului şi mai apoi ai PDSR-ului lui Ion Iliescu. După un timp de cochetare cu Ion Iliescu, simţind că ruperea de PNL îi poate aduce pierderea electoratului taliban anticomunist, Traian Băsescu s-a afişat ca adversar al lui Ion Iliescu de pe poziţiile unui anticomunism de ultimă oră.
Traian Băsescu îşi trage o parte a zestrei electorale din denunţarea lui Ion Iliescu.
Ce se va face însă în clipa când Ion Iliescu nu va mai fi atât de activ politic?