16.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiMare brânză în oraşul academic

Mare brânză în oraşul academic

Într-o săptămână începută cu „Mic şi-al dracu“ (recitalul Maiei Morgenstern, la Liric) şi care se va încheia cu „Măsură pentru măsură“ (premiera lui Purcărete, la Naţional), craiovenii au avut parte de Zilele „Marin Sorescu“ şi au încă, până duminică, în foaierul teatrului, de Târgul de Carte Gaudeamus.

Am ratat şi anul ăsta discursurile academicienilor şi ale ordonatorilor de credite despre poetul din Bulzeşti ce „străluceşte pe firmamentul literaturii“, n-am ascultat nici poveştile ciupercilor care, în lipsă de operă proprie, se bat cu pumnul în piept pentru meritul de a-l fi cunoscut. La târg însă m-am dus! Nu doar cu gândul că Sorescu nişte cărţi a scris, nu numai pentru a întrezări, răsfoind eventual, crâmpeiele de viaţă ofertate la standuri, cât pentru a-l saluta pe Paul Daian, pentru a mai afla câte ceva despre Nedelciu de la Vlad Epstein, dar şi din solidaritate cu unii colegi care îşi lansează noile volume. A cântărit şi curiozitatea de a vedea cum reacţionează muşuroiul oltean la ideea de „carte mărţişor“, căci zâmbisem la cuvintele unei vânzătoare de pe Unirii: „La mărţişor important e şnurul!“. Cum răspunde „un oraş cu un mediu academic dezvoltat şi cu peste 30.000 de studenţi“, ca să folosesc cuvintele preşedintelui de consiliu judeţean, la întâlnirea cu „cartea de învăţătură“, în condiţii de intrare liberă? În zile în care tinerii japonezi (am ales la întâmplare) nu par să aibă dileme de genul: „Oxford, Cambridge, Harvard sau Spiru Haret?“, iar universitatea de stat craioveană nu e nici ea o ţintă pentru ei, studenţii autohtoni ai zice că sunt secătuiţi după sesiune. Îmi amintesc invitaţia uşor de desluşit în întrebarea magică a profei către junele examinat ce nu călcase pe la seminar şi nu reuşea să răspundă la nici o întrebare, deşi schimbase câteva bilete: „Cumperi cartea?“ (întâmplarea face ca sub catedre să se afle, la unele examene, câte-un vraf din volumele profilor) şi entuziasmul lui: „Cumpăr 10!“. La târg lucrurile intră în firesc, aşa că, plimbându-mă prin foaier, mă gândeam ba la replica ironică a tipei din „Bitter Coffee“ (film cu islandezi şi cehi): „Aşa crezi tu că se cucereşte o fată? O săruţi stângaci, apoi îi citeşti dintr-o carte?“ (a mers), ba la încurajarea din alt film: „Ştergeţi lacrimile! Scrie o carte!“; „Cartea unei proaste? Pe cine ar interesa?“; „Pe milioane de proşti“, ba la puhoiul de tineri ce aşteptau în aceeaşi locaţie, acum câţiva ani, să ia un autograf de la Mihai Găinuşă, la lansarea volumului lui. Da, cartea e lucru mare, îmi spuneam, şi cred că ar fi fost de acord şi colega mea din vremurile când lucram pentru unul dintre patronii eroi ai muncii capitaliste. „Dacă n-am învăţat carte!“, îmi zâmbea ea, fără să realizeze că şefii noştri învăţaseră mult mai puţin prin şcoli. Iar la mirarea de anul trecut a lui Daian, care se plimba prin foaierul teatrului cu o bucată de telemea în palmă: „Ce mare brânză am făcut şi noi cu târgul ăsta!“, aş putea răspunde: „Aţi făcut ceva!“. Sigur că mi-aş dori anvergura şi evenimentele de la varianta bucureşteană, sigur că aş vrea să am bizara senzaţie de intimitate care m-a surprins astă-toamnă, privindu-l pe Cistelecan urcat pe scăunel pentru a se face auzit măcar la doi metri distanţă, în ditamai, dar neîncăpătorul Romexpo. Potenţial pare că avem, aşa că mă fură tristeţea când văd că nu toate energiile converg, iar vizitatorul străin care să spună, ca un preşedinte american: „Sunteţi din Craiova? Aţi făcut o treabă minunată aici!“, se lasă aşteptat.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

6 COMENTARII