Romeo, Julieta şi cuvântătoarele

Autori


Îmi place spectacolul „Romeo şi Julieta“ pe care l-a lăsat în urmă, la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova, regizorul grec  Paraskevopoulos. Piesă de tinereţe a lui Shakespeare (ca şi preferata Corinei, „Visul unei nopţi de vară“), scrisă pe când Mihai Viteazul tocmai urcase pe tronul Ţării Româneşti şi se pregătea de Călugăreni, povestea celor doi tineri din Verona (vă mai amintiţi echipa danezului Elkjaer Larsen făcând furori în Serie A?) a fost de nenumărate ori transpusă pe scenele lumii sau pe marile ecrane. Nu am uitat muzica lui Prokofiev, nici scena finală, avându-i ca protagonişti, în ’65, pe Margot Fonteyn şi Rudolf Nureyev în baletul lui MacMillan şi nici filmul lui Zeffirelli, din ’68, dar am asistat de multe ori şi cu bucurie la montarea craioveană.

Buna dinamică şi expresivitatea, ieşirile discrete din text – în slujba umorului, trecerea cinematografică dintr-o scenă în alta, preotul purtând blugi, sorbind dintr-o doză de coca-cola, gaşca de prieteni puşi pe şotii, o Julietă mestecând gumă şi un Romeo şoptind, parcă, ironic: „Ce credeţi că sunt? Vreun romantic?“ îi fac pe mulţi dintre adolescenţii prezenţi în sală să nu se simtă doar spectatori. Ei chicotesc şi comentează aproape tot timpul, dar cum ar putea să tacă, atunci când Julieta e cu sânii goi, Romeo a rămas doar în chiloţi, iar lumina se stinge? Nostalgia febrilităţii zvârlirii hainelor dă târcoale şi celor mai vârstnici, iar ritmurile muzicale – de la sud-americane, la  un Nothing Else Matters de final al celor de la Metallica – potenţează emoţiile.

De multe ori, bunul-simţ învinge presiunea grupului, numai unii dintre puşti răspund la mobil, iar faptul că fluieră la sfârşit, ca la fotbal, poate fi şi semn că le-a plăcut ce au văzut. Îmi amintesc cuminţenia unor copii ce priviseră cu aviditate spectacolul, iar la ieşire rămăseseră cu ochii aţintiţi pe luminile oraşului, în ajun de Crăciun, acum mai bine de un an. „Dacă ar fi şi la noi aşa!“, tânjea o fată, smulsă imediat din visare de vocea imperativă a profei: „Haideţi la autobuz!“. „De unde sunteţi?“, l-am întrebat pe dascălul care încheia coloana. „De la Cruşeţ!“, mi-a răspuns. Unii dintre profesorii craioveni nu găsesc însă de cuviinţă să-şi însoţească elevii, după ce le cumpără bilete şi bifează activitatea culturală în condică. De ce s-ar expune? Copiii sunt bucuroşi să îşi facă de cap, sub privirile neputincioase ale plasatoarelor, să se întreacă în râgâieli şi în replici obscene. „Nu vă e ruşine?“, îi admonestează actriţa Nataşa Raab, trecând printre rânduri, într-un moment de respiro permis de rolul dădacei, şi demersul are oarece efect.


Ce simte noua Julietă, aflată la debut pe scena Naţionalului, în faţa unui public demn de „Poker“-ul lui Lustig, piesă (unii susţin că nu de teatru) îndrăgită de autorităţile locale care ne-o servesc de zilele oraşului? Ce simt ceilalţi actori, după zeci de ore de repetiţii, pe salarii minime, văzându-se la cheremul unor puşti, lipsiţi de anii de acasă şi de orice noţiune de civilitate, trimişi la teatru de o dirigă comodă?

Nu sunt pentru hamuri, dar, uneori, le înţeleg utilitatea. Altfel, am trăi în absurdul unui banc, ca acela spus de Luigi despre tipul care pariase cu muşteriii dintr-un bar că al său câine poate să vorbească. „Cum îi spune la chestia aia cu care se trage calul?“, a întrebat omul; „Ham“, a răspuns câinele. „Îţi baţi joc de noi?“, au sărit muşteriii şi i-au tras stăpânului o mamă de bătaie! După ce-au plecat, s-a apropiat şi câinele: „Trebuia să spun lesă?“



Comenteaza acum

30 Comentarii

  1. taz said:

    daca am incerca – fiecare dintre noi – sa ne punem din cand in cand in pielea altora de langa noi, poate ca ar iesi ceva… in sensul de ceva bun…

  2. I C from NY said:

    Stimate Domnule Cornel Mihai Ungureanu,
    S-ar parea ca ati punctul pe cea mai sangeroasa rana a societatii contemporane.
    Totus i, problema educatiei are radacini adanci infipte chiar in trecutul indepartat. Iata un citat asa cum l-am tradus dintr-un articol, citit cu mai multi ani in urma, intr-o revista frantuzeasca:
    “In momentul in care parintii obisnuiesc sa lase pe copii sa faca ce vor, in momentul in care educatorii tremura in fata elevilor si prefera sa-i flateze, in momentul in care tinerii dispretuiesc legile, pentru ca nu mai recunosc nimic mai sus decat ei,, acesta este atunci debutul TIRANIEI”.
    (Plato n in cartea a VI-a, intitulata “Republca”, acum 2500 de ani, la Atena).
    Revenind la zilele noastre, lucrurile sunt mult mai complicate si, de aceea, mai greu de explicat, mai greu de inteles.
    Cei 7 ani de acasa, familia, scoala, societatea in ansamblu ei, ar trebui sa contribuie din plin la educarea tineretului. Ceea ce se intampla azi in scoli, in familie, pe stadioane, pe strada, in salile de specatole este foarte grav.
    Am fost si eu elev. Mergeam la teatru din proprie initiativa. Cand n-aveam bani, intram “pe blat”. Uneori spuneam ca suntem nepotii ,stiu eu, unui actor. Dar, niciodata nu s-a auzit sa se intample ce povestiti Dvs. acum intr-o sala de spectacol. Pacat de munca acelor oameni talentati. E dureros.

  3. Moise said:

    Pentru domnul de la 2.
    Din pacate ne aflam in pragul TIRANIEI provocata de cei nascuti din somnul ratiunii. Asa se intampla cu tinerii nostri elevi carora cica li se face educatie culturala, dar cu punga de seminte in mana sau guma de mestecat flencanita, balonata si apoi lipita de bratul fotoliului.
    Tarele societatii noastre isi au cauzele in educatia de acasa ca si din sistemul de invatamant….
    O intamplare de ieri care ne-a oripilat, pe mine si sotia… pe strada fiind din fata se apropia un grup de elevi de 13-14 ani, 3 fete si 2 baieti… nu mai pomenesc de faptul ca nu se catadicseau ca spatiul nu este numai al lor…unul din baieti se adreseaza unei fete… cu cine se mai “antreneaza” mata daca tatu a plecat la munca….
    A nu se intelege ca este un caz izolat… din pacate …

  4. cetatean said:

    Ce citesc aici sunt efecte. Cauza este lipsa unui sistem de valori la care sa se raporteze omul de azi, fie el copil sau parinte. Mai demult era unul, se numea crestinism.

  5. cmu said:

    am citit cu interes, multumesc pentru mesaje. adolescentii au multa energie si e firesc sa isi caute identitatea, sa se manifeste – bezmetic, de multe ori. in cazul unora dintre ei insa, lucrurile sunt mai grave, iar impresia lor ca pot face orice, intr-o sala de teatru, de exemplu, ar merita sa fie schimbata. inteleg si exasperarea unor dascali, dar e lupta lor si le doresc – si imi doresc- sa mai si castige, din cand in cand. sau din loc in loc.

  6. Constantin Cicort, actor said:

    Cred ca ei (spectatorii ce se comporta ca in tribuna stadioanelor de fotbal) nu realizeaza cat de mare rau provoaca celor din scena si cat impieteaza asupra calitatii si acuratetii spectacolului (si nici nu le pasa). Se spune ca “spectatorii isi au spectacolul pe care il merita !” E “cool” cand esti “in gasca” sa te manifesti ca si un “anmalut” de la gradina zoologica….
    Cred ca e o acuta lipsa de educatie familiala, religioasa, scolara.

    Mi-as dori sa aiba si ei “parte” de “galerie” cand raspund la lectie ori cand au cate un examen important – nu de alta dar socot ca in situatia asta numai Legea Talionului ar putea corecta (poate) comportamentul incalificabil al unora.

  7. cmu said:

    domnule cetatean, crestinismul exista inca, nu? in tara noastra Biserica sta mult mai bine decat prin centrul sau nordul Europei, de exemplu. Domnule Cicort, ma intrebam ce simte un actor. candva, dupa un concert in care a sunat un mobil in sala iar cativa copii mai susoteau, l-am intrebat pe un pianist daca nu il deranjeaza acest brum. mi-a spus, spre surpriza mea, ca nu, ca e concentrat pe muzica. in cazul actorilor, interactiunea e mult mai directa, replicile celor din sala se leaga de replicile de pe scena, banuiesc ca e foarte greu sa iti tii linia in conditiile astea. dar parerea omului pus in situatie face mai mult decat presupunerea celui de pe margine.

  8. DrT said:

    Daca era pe scena maimutoiul ala de guta, ii sorbeau din ochi lamentarile penibile si gesturile retarde. Excelent editorial dle Ungureanu!

  9. Natasa Raab said:

    E dureros sa constati ca un anumit public “tinar”transforma sala de spectacol la teatru in maidan.de nenumarate ori am fost nevoiti sa oprim spectacolul,lipsa de informare,educatie,c ivilizatie,poate toate la un loc.Din pacate “cei sapte ai de acasa “a ramas doar o sintagma.Acest lucru se vede peste tot,pe strada,in mijloacele de transport etc.traim vremuri debusolante,iar cei mai debusolati sunt cei tineri.Trebuie sa fim atenti la ce modele de viata le oferim!!!In scolile in care profesorii le explica tinerilor ce inseamna actul teatral in educarea,formarea lor,cum trebuie sa se comporte intr-o sala de spectacol,se vede.Ei transforma venirea la un spectacol in sarbatoare.Noi le spunem public de nota 10.E dureros insa cind constati ca sunt tot mai dese manifestarile violente,vulgare ,mitocanesti de-a dreptul a unora care vin la teatru,intr-o totala lipsa de respect fata de spectatorii care vor sa urmareasca spectacolul si fata de actorii de pe scena.Jucam in toata tara,in lume avind in vedere ca Craiova se poate mindri cu unul din cele mai valoroase teatre din Europa,multi premiat la cele mai importante festivaluri internationale,membr u al Conventiei Europene Teatrale.Romania dar mai ales Oltenia a intrat in Europa inca din 1991 cind a luat PREMIUL CRITICII la Edinburgh.PE TOATE MERIDIANELE LUMII TEATRUL DIN cRAIOVA A DUS FAIMA ROMANIEI DAR MAI ALES A CRAIOVEI! Si la noi acasa avem parte de asemenea manifestari si lipsa de respect.Am predat o vreme dramaturgie la Lic.Pedagocic,copii erau extrem de interesati de ce aflau,dar am aflat cu stupoare de la unii care mi se confesau ca sunt si parinti care le spuneau ca a merge la teatru e o pierdere de timp ! OARE ? BRAVO DOMNIILOR VOASTRE ! Va mutilati copii spiritual de mici.Si apoi va intrebati de unde atita lipsa de sensibilitate si profunzime.BUCURIA DE A FI IMPREUNA,DE A PLINGE SAU A RIDE DE DRAMELE SAU TARELE SEMENILOR NOSTRI,DE INVATA DIN ACESTE DESTINE NUMAI SPECTACOLUL DRAMATIC TI-L POATE OFERI.iNVATATI-I CA TEATRUL ESTE OGLINDA REALITATII INTOARSA CU TOT CE E FRUMOS SI URIT IN EXISTENTA UMANA SI CA SUNT MULTE DE INVATAT DE AICI.Adevaratii dascali stiu asta,poti avea tot aurul din lume,daca ochii tai tradeaza goliciunea sufletului.Explicati le ce modele sunt de ales si urmat in viata si vor intelege.In unele tari se practica explicarea unui spectacol printr-un sinopsis al spectacolului ce urmeaza a fi vizionat,in functie de public li se explica simbolistica spectacolului,ce a vrut sa puna in prim plan regizorul si actorii.Si aici suntem corigenti. Dar cel mai important este sa ne invatam urmasii ce inseamna respectul de sine si pentru ceilalti,ca nu e important numai cite masini si case vei avea ci si cum gindesti,cum te bucuri de un tablou,de un spectacol de un concert,sa-i invatam cit de importanta este cultura pt. a deveni cu adevarat membru al unei comunitati europene civililizate.

  10. leroy said:

    Doamna Natasa si domnul Cicort sunt doua personalitati de prim-rang ale scenei craiovene. Mi se pare oripilant sa joace in fata gradinii zoologice. Ma si intreb cum se simt actorii in fata scursurilor societatii?
    Dar, nu-i asa, totul e bine in societate. Mai nou, Ministerul invatamantului doreste cu ardoare sa elimine si temele pentru acasa (nu doar pe cele de vacanta), pentru ca, in acest mod, golanii sa fie si mai golani, sa aiba si mai mult timp liber de manele, seminte si injuraturi. O sa desfiintam si teatrele, nicio problema, aici se va ajunge. Ma doare faptul ca societatea civila nu reactioneaza deloc in fata tuturor acestor aberatii ale responsabililor educationali din Romanika. Este si vina noastra ca am ajuns la cota de avarie.

  11. taz said:

    asa sa faci, tati… asteptam cu interes… sa ai un “uichend” placut !!

  12. Marius Dobrin said:

    “Poker” de Adrian Lustig m-a surprins si pemine in mod neplacut.
    Dar e o pies apremiata si laudata, tiparita la Editura Compania.
    Lustig are un trecut de prozator foarte bun.
    Piesa e cu actori mari si , in find , e bine jucata. Problema e ca ea reproduce o droaie de sabloane legate de politica.
    Primaria probabil nu a facut o selectie de mare estetica, s-a pliat pe o suita de consideratii practice si pe considerente de succes.
    A insemnat enorm ca in Craiova am avut o saptamani plina de spectacole. Unele mai pe bune, altele, poate,mai putin, dar in mod cert ceva ce nu putem vedea oricand.
    Despre cum sa facem sa aducem publicul in teatru… e discutie lunga. E vorba sa se organizeze chiar o dezbatere, dlNicolae Mairnescu are o asemene aintentie.
    Depinde de multi factori captarea publicului. E o negociere complexa.
    Ma asteptam ca musicalul”Cele doua orfeline”. o bijuterie de spectacol, accesibil oricui,plin de subtilitati dar si reconfortant, usor, sa aduca tot orasul. Din pacate, inca nu…
    E mult de lucru in poliitca de promovare a spectacoleor de teatru.
    “Romeo si JUlieta” e chiar un spectacol frumos, de poezie si de racord cu prezentul imediat.
    Ramane doar sa avem rabdare si sa persevream in a atrage publicul.
    Alta solutie nu avem..:)
    Dl Cicort face un rol delicios in “Noaptea de la spartul targului”

  13. I C from NY said:

    Actorul fara public e nimic. Publicul fara spectacol, deci fara actor nu exista. Ca spectator, vreau sa zic. La un spectacol de calitate se asteapta un public pe masura. Presupunand ca avem actorul, deci spectacolul de calitate, cum alegem, cum facem sa avem un public, un spectator de calitate. Problema educatiei nu e simpla. E complicata ca si viata.
    Ce-ar fi, ca autorii de piese sa vina si cu spectacole care sa educe spectatorul? Mai usor de inteles si cu eficienta maxima, imediata.
    Am vrut sa scriu, in precedentul mesaj, ca am fost in Frnata cu un grup de elevi la un spectacol dat de de o trupa de amatori, intr-un orasel mic. Chiar cat o comuna mai mare. Dupa spectacol, me-am intalnit cu actorii, am vorbit cu ei, ne-am cunoscut, ne-am imprietenit. Poate si aici ar trebui facute unele mici spectacole educative, care sa fie explicate inainte si trase concluziile dupa. Raspunderea pentru lipsa de educatie apartine tuturor. Nu numai scolii. Nu numai familiei. Ci intregii societati. Ne trebuie mai mult curaj.
    Eu am lucrat in invatamant aproape 40 de ani ca profesor. Sufocati de programe supraincarcate, iar elevii de teme voluminoase, nu aveam timp prea mult pentru latura educativa. Care trebuie facuta nu numai la ora de dirigentie, ci permanent. Eu fac parte din generatia care diviniza actorul de teatru, si de cinema. Mergeam la teatru, la spectacole de placere
    Eu fac parte din generatia celor care “cand eram mici umblam desculti”. Atunci era o smerenie, un respect fata de cei in varsta. Acum, tinerii ocupa trotuarele, spatiile publice, vorbesc urat cu voce tare, si nu mai repet cele remarcate in articol si de cititorii de mai sus. Imi aduc aminte acum, cum era
    CAND ERAM MICI
    Cand eram mici umblam desculti,/
    Eram saraci, si eram multi,/
    Ziceam saru’mana si la bunici, si la parinti, si la adulti.//

    Cand eram mici umblam desculti/
    Eram curati, eram cuminti,/
    In banca la scoala stateam ca niste sfinti.//

    Cand eram mici, si trecea anu,/
    Paltonu’, sapca si ghiozdanu,/
    Mergeau de la cel mare la cel mic, cand n-ajngea banu’.//

    Acuma suntem mari, suntem si culti,/
    Avem si bani, dar nu prea multi,/
    Nu mai umblam de mult desculti… //

    In viata toti ne-am construit un drum, /
    Acele timpuri ramanand doar amintiri de-acum./
    Va las pe voi, cei mari, sa spuneti ce ganditi :/
    Eram atunci, suntem acum mai fericiti!?/
    Eram atunci cand eram mici, suntem acum, cand suntem mari, mai fericiti?/
    ……

  14. cmu said:

    pentru Marius: Constantin Cicort face un rol excelent ca sef de gara, in ‘Steaua fara nume’. pentru domnul IC from NY: daca ati fi tanar profesor astazi, cum ati aborda relatia cu elevii? daca ati avea puterea de a schimba, ce ati schimba? intr-o lume dinamica, mai e nevoie de viziune? pana la traspunerea ei in practica, pare ca ar fi deja nevoie de alta… dar ceva trebuie facut si probabil ca unii dascali fac. centrarea pe proiecte personale, disparitia marilor cauze comune… daca perspectiva asta aduce progrese la nivel personal, atunci si pe ansamblu binele ar trebui sa creasca. Week-end placut si dumneavoastra!

  15. RRomanul patriHHotz said:

    Domnilor, gusturile nu se discuta! Pentru unii cultura inseamna Shakespeare, pentru altii inseamna Adrian Copilul Minune. Fiecare este liber sa aleaga ce vrea. Nu pricep de ce trebuie infierati (cu miinie proletara) cei care au alt standard. Cine oare stabileste standardul normal? Este clar ca elevii care au o astfel de comportare (necivilizata – comform celor care au cuvintat mai sus) au fost dusi acolo impotriva vointei lor. De ce oare? Sa fie cultivati cu forta? Asa ceva nu se poate! Cred ca au fost dusi acolo ca sa plateasca niste bilete si sa aduca venit unei institutii falimentare. Da, teatrul nu trebuie abandonat dar mi se pare corect sa fie sustinut de cei interesati. Nu-i poti forta pe baptisti sa frecventeze si sa plateasca taxe la BOR si nici invers. In plus nu mai vorbesc de aroganta actorilor (carora li se pare ca sint buricul pamintului) si in general a oamenilor de cultura; dumnealor au o profesie ca oricare alta si nici dumnealor nu au cunostiinte in alt domeniu; de ce oare trebuie sa fie ei etalonul societatii? “Culturalii” balkanici sint rigizi, lipsiti de farmec dar mai ales lipsiti de modestie. Invatati sa fiti modesti domnilor, invatati sa va apropiati copii! Nu-i cunosc pe actorii de mai sus ca sint plecat demult din tara. Dar citindu-le mesajele am inteles cum gindesc. Deci cum sint actorii asa este si publicul. Nu va suparati ca va spun dar exista prea mult snobism in Romania. Iar copii sint sinceri si se exprima pe fata (asa necivilizat) pentru ca actorii nu sint capabili sa le cistige interesul. Dca ar fi spontani si ar adapta putin piesa in functie de public nu s-ar intimpla cele descrise in articol. Sinteti rigizi si aroganti atunci domnilor actori multzumiti-va cu snobii care in Ro exista din belsug. Si nu mai dati vina pe parinti. Multi copii se strica dupa ce pleaca din mediul parintesc pentru ca peste tot intilnesc un mediu ostil precum comentariile de mai sus (inclusiv din articol).

  16. RRomanul patriHHotz said:

    Cineva mai sus si-a exprimat dispretul fata de popii in blugi. Popii in blugi sint chiar simpatici daca sint cinstiti. In schimb popii “habotnici” care au turnat la Secu sint dispretuiti mai putin. Altii au afaceri sexuale cu enoriasele, baga mina in banii bisericii, altii sint homosexuali. Cu astia uneori sintem mai toleranti.
    In 90 l-am vazut pe “maistrul” Tudor Gheorghe tinind o cuvintar pro-Iliescu in piata teatrului. Unul din multime a strigat “Jos Iliescu!”. Ce credeti ca a facut omul de cultura? A intrerupt discursul si a inceput sa-l apostrofeze pe “taranul prost crescut”; bineintelesc ca i-a amintit si de cei sapte ani de acasa.
    Daca in parlament suna telefoanele si este circ pe banii poporului atunci de ce nu ar fi si in sala teatrului!? Iar aceia nu mai sint adolescenti ci adulti care conduc o tara.
    Noi europenii si mai ales noi balkanicii sintem niste popoare de scortzosi, incatusati in mentalitati medievale. Sintem niste prostituate morale si politice dar pozam cu nerusinare in sfinti de la Paler la Brucan, de la Vadim la Paunescu, de la Mihai la Ceausescu, de la Coposu la Bobu. Ii idolatrizam pe cei numiti mai sus dar in schimb ii infieram pe copii.

  17. cmu said:

    pe copii, pe actori si pe oamenii de cultura! 🙂 cu unele lucruri din cele pe care le-ati scris mai sus sunt de acord (la teatru ar trebui sa mearga cei interesati), cu (mai multe) altele, nu. ce sa va raspund? daca e circ in parlament, sa facem circ peste tot?

  18. Victor Socolovici said:

    Domnule Ungureanu,

    Am avut norocul sa-i am vecini de apartament pe regretatul actor Vasile Cosma si pe doamna Marina Basta.
    Dupa ultimul spectacol pe care l-am vazut (prin iarna anului 2002)am avut o discutie cu aceasta familie de actori despre arta in general si despre teatru in special.,,Arta veritabila-spunea distinsul Vasile Cosma- a rezistat istoricilor, arheologilor, criticilor de arta, profesorilor, explicatiilor de tot felul , analizelor, retetelor, anticarilor.
    Mai surprinzator este faptul ca arta a stiut sa confrunte publicul,, cultivat,, (cel care a notiunea despre tot, care au idei despre frumusetea artei si care gasesc in arta o destindere si un agrement pretios) publicului iubitor de kitsch,semidoct, suburban “.
    Si putini sunt parintii care stiu ceva despre sau le place arta(nu neaparat teatrul!)educatia lor se rasfrange si asupra copiilor.
    Opinia mea e ca educatia e o terapie de grup, condusa de cunoscatori.
    Din pacate, cunoscatori sunt din ce in ce mai putini si multi, prea multi ,ignoranti.

  19. I C from NY said:

    D-le cmu,
    E cam tarziu sa va raspund. Totusi incerc.
    Intrebarile Dvs. nu sunt grele. Nu stiu insa daca voi obtine o nota de trecere prin raspunsul meu. Nu conteza tineretea biologica in meseria de dascal decat in mintea unor copii. Poti fi tanar la orice varsta. Oricat ar fi de inaintata. Relatia pe care am abordat-o intotdeauna cu elevii mei, pe care as aborda-o si acum, ar fi una prieteneasca, de intelegere.
    Intotdeauna am pornit de la principiul enuntat de Spiru Haret: “Cea mai grava incalcare a principiului democratiei este sa te adresezi unui elev nedotat ca unuia dotat”. Daca nu tii cont de acest principiu, se intampla ceea ce ati vazut in sala de teatru. Fiecare elev se va manifesta intrun fel sau altul, atunci cand nu intelege. Ca sa intelegem ce se intampla acum in salile de spectacol sau de clasa, trebuie sa cautam cauzele si, apoi, sa descoperim metodele de indreptare a lucrurilor. Nu trebuie sa-i gonim din salile de spectacol si pe acestia care mai vin. Chiar daca sunt obligati sa vina. N-ar fi fost rau ca dupa spectacol sa fi stat de vorba cu spectatorii, cu lumina aprinsa. Sa provoace la discutie. sa spuna ce au de spus la scena deschisa. Pentru asta insa iti trebuie curaj si pricepere. Elevul si profesorul, actorul si spectatorul trebuie sa fie doua parti ale aceluiasi intreg. Niciunul dintre ei nu poate fi declarat ca a reusit in mod separat. Profesorul poate sa-si predea lectia magistral. Dar, daca elevul n-a intels nimic, lectia n-are nicio valoare. Atat profesorul, cat si actorul trebuie sa vina la punctul de intalnire exact unde trebuie, cu elevul, respectiv cu spectatorul.
    Multe lucruri nu cred ca ar trebui schmbate. Daca cele care sunt bune acum ar fi facute asa cum trebuie. Concret e greu sa va spun aici. Am facut multe propuneri dupa ’90. Multe dintre ele cred ca s-au realizat. “Daca ati avea puterea de a schimba, ce ati schimba acum?”, ma intrebati Dvs. As schimba lumea. Pentru asta insa as avea nevoie de” un punct de sprijin”. Mi-l dati Dumneavoastra?

  20. taz said:

    faine si comentariile pe marginea – mai bine zis in josul – articolului… nu-i rau deloc… rau nu e, e doar greu. salutam cu bucurie si “patrihotii” si “new-york-ezii”…

  21. Aurel Cernea said:

    Am o deosebita stima pentru actorii Teatrului Craiovean, care au dus faima orasului si a tarii in cele mai indepartate colturi ale Terrei. Natasa Raab, Valentin Dogaru, Leni Pintea-Homeag, Ilie Gheorghe, Valer Delakeza, Tudor Gheorghe, asta ca sa numesc doar cativa din adevaratii monstri sacri ai scenei Craiovene, ne-au incantat serile de toamna si cele de primavara de-a lungul anilor. Au fost ani in sir in care nu am scapat nici o premiera, nici un spectacol. Publicul Craiovean era educat si avid de arta teatrala. Respectul fata de actori se manifesta in primul rand prin tinuta obligatorie (rochii doamnele si costum domnii), apoi prin modul in care sepctatorii savurau spectacolul de pe scena. Intr-o liniste absoluta, intrerupta doar de hohotele de ras sau de plansul in surdina al celor sensibili (in functie de scena). Incet, incet insa, ceva s-a rupt. Culturalizarea fortata a dus la aparitia in salile de teatru a unor specimene cu o capacitate de comprehensie din ce in ce mai redusa, pentru care mai important era modul in care vor putea iesi ei in evidenta in fata colegilor/prietenilo r. Astfel s-a ajuns la situatii in care grobianismul spectatorilor inabusa actul cultural si spectacolul se transforma intr-unul de prost gust, care are loc, din pacate, printre spectatori. Vina, as spune eu, este impartita intre parinti, dascali, media, societate si as putea spune chiar chiar teatre. Incurajam nesimtirea, grobianismul, prostia, tembelismul cultural prin promovarea non-valorilor si/sau a kitsch-urilor. Nu am vazut punerea in scena a celebrei Romeo si Julieta care a generat acest articol si comentariile de fata, dar din “cronica” facuta de domnul Ungureanu, pot sa spun ca modul in care piesa a fost pusa in scena poate fi considerat un kitsch cultural. Vrem, nu vrem, pana la urma o asemenea punere in scena a uneia dintre cele mai cunoscute opere clasice, asa cum este Romeo si Julieta, este o crima de lez-majestate! Cand incepi sa amesteci elemente moderne (blugi, coca-cola, guma de mestecat) cu teme clasice in care actiunea se petrece cu sute de ani in urma, rezultatul nu poate fi altul decat “indobitocirea” si mai adanca a spectatorului neavizat/needucat. Ce au retinut acesti tineri din spectacol? Doar ca in Verona, preotii umbla imbracati in blugi, ca celebra Coca-Cola fie e inventie italiana, fie e dovada vie ca SUA s-au infiintat cu sute de ani inante de data oficiala, ca blugii erau la moda si in secolul XV si ca piesa respectiva poate fi privita numai dupa miezul noptii.

    Mai mult ca sigur ca voi fi etichetat ca fiind de moda veche, dar asta nu ma deranjeaza, ba chiar as putea spune ca imi face placere. Nimic nu se poate compara cu parfumul romantat al vremurilor de odinioara, cand spectatorul mergea la teatru din placere si pentru a asculta mesajul autorului piesei, nu pentru a incerca sa decripteze mesajul alambicat unui regizor.

  22. cmu said:

    va multumesc si pentru ultimele comentarii, domnului Socolovici, domnului IC from NY (punct de srijin nu va dau…:) ), ii raspund in schimb domnului Aurel Cernea: poate ca parerea pe care v-ati facut-o despre spectacol, din comentariul meu, ar fi alta daca l-ati vedea cu proprii ochi.

  23. Claudiu said:

    @AriaU:

    Referitor la mesajul numarul 11, vreau sa va spun ca gresiti fundamental cand infierati teatrele din Bucuresti. Hai sa fime seriosi, chiar credeti ca toti monstrii sacrii ai scenei romanesti de la Bulandra sau de la National sunt niste mascarici de balci, si numai actorii craioveni sunt capabili sa il joace pe Hamlet! O sa pun afirmatiile dvs. pe teama fanfaronadei tipic olteneasca.

  24. doriana popescu said:

    Traiesc intr-un oras din Elvetia.Aici teatrele au un farmec aparte,fiecare piesa e o sarbatoare.In plus,fiecare teatru are un mic restaurant,sau bar,ceea ce da posibilitatea oamenilor sa se bucure de o atmosfera extraordinara,sa comenteze piesele alaturi de prieteni,uneori chiar actorii,sau autorii li se alatura.
    Am vazut de curand o piesa,Sang de Lars Norén,unde actorii au jucat dezbracati.Cu toate acestea,nimeni nu a fluierat,sau vorbit,desi erau si elevi in sala.E,poate,o problema de educatie?
    Pastrez amintiri foarte frumoase despre teatrul din Craiova,iar piesa Romeo si Julieta este pe primul loc in topul meu,tocmai datorita “modernizarii”.Blu gii,muzica de la Metallica,toate au sporit maretia piesei.Aici este secretul nemuririi artei.

  25. cmu said:

    va impartasesc parerea despre piesa si da, este o problema care se reduce la educatie. luna aceasta va fi o premiera a lui Purcarete la Craiova si, cu siguranta, publicul si atmosfera din sala mare a TNC vor fi diferite de cele amintite de mine in articol.

  26. Aurel Cernea said:

    Imi cer scuze tuturor cititorilor dar trebuie sa ii raspund domnului “tovaras” patrihhotz. O voi face pentru ultima oara, sperand ca de data aceasta va inceta cu atacurile la persoana. Stimabile, nu am fost niciodata tovaras pentru ca parintii mei m-au crescut de mic in spiritul regalist si implicit (daca nu v-ati dat seama) in cel anti-comunist. Asa ca amice, ati pierdut pariul. In alta oridine de idei, nu am spus niciodata ca as fi o persoana importanta a societatii americane, ci doar ca mi-am castigat respectul si increderea celor din jurul meu si a celor cu care am lucrat de cand m-am stabilit in America. Pentru ca vad ca va preocupa foarte tare persoana mea, hai sa va lamuresc. Am 43 de ani, sunt inginer de sistem la o companie de asigurari medicale din Minnesota, presedintele Consiliului Parohial al bisericii romanesti din localitate si o persoana care poate oferi un punct de sprijin oricui il cere. Suficient? Cred ca da, dar daca mai aveti nelamuriri, va voi raspunde cu placere oricand, dar in particular pentru a nu impienta asupra celorlalti cititorilor. Daca ati fi depus un efort intelectual cat de mic, ati fi realizat faptul ca, postand sub adevarata mea identitate, si nu sub un nick de toata jena, ca alte persoane de aici, sunt o persoana care nu are nimic de ascuns. Revenind la postarea d-vs atat de inteligenta, am impresia ca degetele d-vs au luat-o iar inaintea creierului, asa ca vreau sa fac o precizare. Nu sunt impotriva blugilor si a coca-cola, acestea isi au locul lor bine definit in societate, asa cum si rochiile de seara/costumele si paharele de vin/cocktail-urile isi au locul lor bine definit. Dar a pune in scena Romeo si Julieta (sau orice alta piesa clasica) folosind elemente moderniste (gen blugi, coca-cola, motociclete, etc) este echivalent cu a pune in scena musical-ul Chicago sa zicem, folosind un decor specific perioadei victoriene. Sau hai sa ne imaginam cam cum ar arata dansatoarele de la Moulin Rouge sau din cabareturile din Las Vegas ( daca cel care citeste este mai familiarizat cu acest tip de specatacole) ar fi obligate sa danseze imbracate in tinute identice cu cele folosite in secolul al XV-lea. Cel putin caraghios, nu-i asa? Unul din rolurile Thaliei (muza teatrului pentru neavizati) este si acela de a servi ca documentatie istorica in procesul de educare a generatiilor viitoare. Tinand cont ca pentru majoritatea tinerilor Romani de pana la 18 ani notiunea de cultura este aproximativ 100% sinonima cu manelele, ar trebui sa ne intrebam ce fel de influenta a avut o asemenea montare a unui Shakespehare, asupra generatiilor actuale.
    Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca sunt autori si piese de teatru care se preteaza modernizarii fortate, dar si piese tabu de care nimeni nu ar trebui sa se atinga.

  27. taz pt. Aurel Cernea said:

    as dori sa intervin cu o mica precizare, legata de afirmatia dumneavoastra: “Tinand cont ca pentru majoritatea tinerilor Romani de pana la 18 ani notiunea de cultura este aproximativ 100% sinonima cu manelele(…)”. cred ca as avea suficiente exemple sa va contrazic. nu o fac decat ipotetic, spunandu-va ca nu e chiar asa… poate sunteti plecat de mult din tara. poate nu. nu stiu, si – sincer sa fiu – nici nu ma intereseaza… acum, poate n-am inteles eu bine ce ati vrut sa subliniati… evident, majoritatea tinerilor romani poate sa insemne si 50,1 %, nu-i asa ? si poate ca procentul asta e mai apropiat de realitate… daca traiti in america, cum puteti sa spuneti celor de acasa ce au in ograda ? sau au mai facut americanii ceva sondaje in Romania ? cum a fost cazul “jurnalistei” de la Los Angeles Times, care cica a umblat cu agentii federali dupa ea prin Ramnicu Valcea (chiar si in camera de hotel !!), de teama sa n-o atace hackerii valceni, despre activitatea infractionala venise (chipurile) sa faca un reportaj… vorbeste in articolul respectiv de politistii valceni ca si cum i-ar cunoaste de o viata, iar astia au declarat ca habar n-au sa fi venit in oras o asa persoana importanta, sau sa fi luat legatura cu politia din oras… fara resentimente… cele bune !!

  28. mihnea said:

    Sunt din Bucuresti, am 26 ani si lucrez in publicitate. Am absolvit pictura la N. Grigorescu si am fost inainte de sarbatori la prietena mea la Craiova. Am vazut si eu Romeo si Julieta. erau niste pusti care faceau pe grozavii in sala si i-as fi pocnit si eu. In mod cert, nici ei nu faceau bine teatrului, nici teatrul lor. Dar exista pentru ei o gramada de locuri unde se pot simti bine fara sa fie criticati. In sfarsit.
    La sfarsitul spectacolului prietena mea avea lacrimi in ochi iar eu am simtit o emotie pe care nu o simtisem niciodata la teatru in Bucuresti, unde merg destul de des. Mi s-a parut extraordinar ca o piesa de teatru sa faca sa vibreze ceva in interior. Sincer, nu mi s-aintamplat in ultima vreme. Am fi vrut sa mergem sa bem o bere acolo unde merg si oamenii aia care jucasera dar la Craiova nu exista un local al teatrului unde vin actorii. Ne-am fi ridicat in picioare sa mai aplaudam inca o data. As fi vrut sa-l mai intreb pe regizor ceva, nu conteaza ce, despre ce mai simte el. Si pe scenograf, care a facut o treaba extraordinara. Am vazut mai inainte in comentarii ceva despre kitch. Spectacolul asta nu are nimic kitch. Kitchul inseamna altceva. Va spune un om care are de-a face cu asta. Ceea ce am vazut eu se numeste pop art. Superb. Daca eram inspirat, faceam si niste poze.
    Tot ceea ce am citit mai sus, mi se pare ca un fel de scarpinat cu mana stanga la urechea dreapta pe dupa cap. Asa ne zicea noua un prof.
    Cei tineri care vin la teatru acum n-au citit si nu vor citi niciodata piesa respectiva. De aia, ceea ce li se serveste nu poate fi montarea clasica pentru ca ar fi si ultima data cand ar mai calca pe acolo. Montarea asta este pentru publicul de azi si il poate ajuta sa fie un public fain pe viitor. Nici eu n-am citit Romeo si Julieta. Am vazut insa doua filme si o piesa de teatru. Toate sunt faine. Si asta, pentru mine, este la fel de importanta ca celelalte. In momentul de care va vorbesc devenise cea mai importanta.
    Pana la urma tot de emotie este vorba si de puterea spectacolului de a o provoca. O emotie adevarata, in suflet.
    Sper sa mai apuc sa vad. Si altele.

  29. cmu said:

    am citit cu interes si ultimul mesaj. regizorul a plecat de multa vreme in Grecia lui, scenograful, Lia Dogaru, nu stiu daca se afla in sala, dar cu actorii se putea vorbi. e drept, ar fi si mai bine daca ar exista un loc in foaierul teatrului unde sa se poata sta cu o bere in fata, la o tacla. loc, slava Domnului este! (cei care sunt mai de mult tineri imi spun ca exista un astfel de loc, acolo unde astazi este San Marco, un local aflat in cladirea teatrului (in lateral, in partea opusa Universitatii), in care se intra insa din afara. cand mai veniti, dati un semn! 🙂

Alte stiri

Sumarul ediției de vineri, 1 februarie 2008

Actualitate

» Dolj: Accident mortal în apropiere de Radovan
» Ultimele teste naţionale
» Caragiale n-a murit!
» Cablu de tensiune, rupt cu excavatorul
» Legea CNSAS, neconstituţională
» Gorun, plângere penală împotriva premierului

Local

» Ziua zero pentru staţia de epurare a Craiovei
» Scurte ştiri
» Două accidente mortale
» Încep înscrierile pentru elevii din clasa I
» Alocaţiile se vor achita prin card sau mandat poştal
» Bătrân dispărut, găsit mort pe câmp
» Calitatea aerului din Râmnic – monitorizată
» DGASPC reclamă asistenţii sociali din primării
» Amenzi pentru munca la negru
» Mii de dosare nesoluţionate de procurori
» Nereguli în trafic
» Handbaliste de la CSS Drobeta Turnu Severin, bătute
» Transportatorii rutieri ameninţă cu greva generală
» Copiatul face ravagii în facultăţi

Dolj

» Viaţă de funcţionar

Gorj

» Cotizaţii de peste 300.000 de lei, plătite de CJ Gorj
» Călinoiu locuieşte într-o vilă de lux
» Călinoiu locuieşte într-o vilă de lux
» Directorii din minerit, solidari cu liberalul Morega

Sport

» Eugeniu Ştefănescu, condus pe ultimul drum
» Scurte ştiri
» Coreea de Sud a câştigat grupa Asiei
» Arbitri croaţi la Nürnberg
» Andrei Pavel apreciază echipa Franţei
» Vali Năstase a ajuns în Liga a treia
» Debut după 24 de ore
» Stângaciu, în topul mondial al portarilor
» Auxerre a prins gustul românilor
» Vâlcea, învinsă de Rova Roşiori
» Jose Moreira, ultima achiziţie
» Atacul, slăbiciunea pandurilor
» Egali cu Zalaegerszeg

Bani & Afaceri

» Seminţele din care au crescut dolarii
» Creditele în euro se pot transforma în lei

Magazin

» Agenda evenimentelor
» Fereşte-te de radar!
» Întreruperi energie electrică
» Apariţii editoriale
» Picătura de cunoaştere
» Bancul zilei
» Vremea în Oltenia
» Ia te uită

Opinii

» Legea care a amuţit tribuna
» Romeo, Julieta şi cuvântătoarele

Top