Peluza Sud – zece ani de poveste

1997 – Meciul „U“ Craiova – Sportul Studenţesc – 1-2. Arbitrii viciază rezultatul final prin două decizii aberante, iar în oraş porneşte o revoltă în care sunt implicaţi atât tinerii din galerie, cât şi oameni mai în vârstă ce asistaseră la hoţia din stadion. Deciziile care au urmat au fost foarte aspre, Ştiinţa având suspendat terenul o bună bucată de timp. Un singur lucru a făcut ca totul să merite. La primul meci de acasă, ce a urmat suspendării, Craiova învingea Steaua cu 3-2, iar la Peluza Sud avea să ia loc pentru totdeauna galeria alb-albastră. Deşi au fost înconjuraţi de numeroase forţe de ordine, fanaticii din Bănie au reuşit să-şi poarte favoriţii spre victorie în acel meci şi să se bucure de renumele de „cea mai frumoasă galerie a ţării“.
2007 – Meciul „U“ Craiova – Dinamo Bucureşti – 1-1. Altă imagine a galeriei, scindată în urma conflictelor din ultimii ani. În Peluza Sud au rămas doar patru brigăzi principale, acompaniate în încurajări de alte două plecate în Peluza Nord. Galeria a asistat la o ruptură în ultimul an, din cauza scandalurilor între liderii facţiunilor, soldată cu mutarea dintr-o peluza în alta, până când situaţia a ajuns cea din prezent. Acuzele pe care şi le aduc membrii vechi, ex-liderii şi viitori pretendenţi au dus la un război iremediabil şi parcă infinit. Deşi a fost adus pentru medierea acestui conflict şi pentru unirea ultraşilor, nici Vice nu a avut succes, aceştia preferând să-şi susţină ideile din postura actuală.
Ce a însemnat de-a lungul timpului Peluza Sud şi de ce e păcat că nu avem parte de o sărbătoare a celor zece ani de istorie a galeriei? În primul rând, trebuie menţionat faptul că multe generaţii s-au perindat prin galerie din 1997 şi până acum. Mulţi tineri au ajuns să ţină cu Universitatea datorită acestui loc, datorită ataşamentului, pasiunii şi a fanatismului ce există la peluze, mai mult decât oriunde pe stadion. Pentru cei care au trăit în galerie, se poate spune că Peluza Sud, cu bune şi rele, a reprezentat pentru suporteri ceea ce a reprezentat Craiova Maxima pentru echipă. Din mijlocul suporterilor s-au născut cântecele şi strigătele de încurajare, din rândul ultraşilor au venit mesajele şi coregrafiile, torcidele şi spectacolele de la derbiuri.
Ce au reuşit Peluza Sud şi ultraşii care au activat în aceşti zece ani? Au reuşit să îndepărteze doi patroni care doreau răul echipei (Neţoiu şi Staicu). Au reuşit să sărbătorească aprinderea nocturnei şi ieşirea „la lumină“ a echipei, cu un spectacol grandios de torţe şi artificii. Au izbutit să conteste un fost căpitan ce a trădat masa alb-albastră, precum un Iuda modern, atunci când a semnat cu Dinamo (Popescu) şi să administreze o mulţime de pedepse altor laşi ce au abandonat corabia la greu.
Tot galeria a redenumit peluza cu numele unui jucător ce a murit pentru Ştiinţa, Cristi Neamţu, şi a reuşit să aniverseze 20 de ani de la cel mai frumos meci al Universităţii, cel cu Benfica. A organizat, de asemenea, cea mai mare deplasare la finala cupei cu Rapid (25.000 de oameni), plus o grămadă de coregrafii şi spectacole pentru care este respectată de adversarii din ţară.
Peluza Sud este un sanctuar al fanaticilor din Bănie, iar războaiele care o macină îi fac cel mai mare rău. Deocamdată, la fel ca şi echipa, şi galeria este într-o stare de renaştere. Să sperăm ca în viitor, în spiritul cântecului: „Fie să renască numai cel ce har / Are de-a renaşte curăţit prin jar, / Din cenuşa proprie şi din propriu-i scrum, / Astăzi, ca şi mâine, pururi şi acum!“, să redevenim o forţă pe toate planurile.