Politrucii vor capul lui Enescu

Şeful poliţiei doljene, comisarul-şef Georgel Enescu, a devenit în ultima vreme ţinta unor atacuri concertate din interiorul şi exteriorul poliţiei.
Din interior, unii lideri sindicali au început să-l faulteze pe Enescu într-un mod, chipurile, jurnalistic, pornind o campanie de presă împotriva acestuia. Aşa-zisele articole dintr-o anume revistă sindicală sunt însă atât de murdare încât te fac să te gândeşti automat cine e în spatele lor şi ce interese ascund…
Din exteriorul poliţiei, am avut ieri ocazia să-i vedem pe politicieni dându-şi arama pe faţă şi cerând demisia lui Enescu. Iar asta, fără vreun motiv aparent. Cel puţin fără unul proaspăt, pentru că au trecut câteva săptămâni de la ultimele răfuieli cu pistoale pe străzile Craiovei.
Cum a fost numit în funcţia de şef al poliţiştilor doljeni pe vremea unui ministru de interne democrat, politicienii s-au gândit că postul de şef al poliţiei ar trebui eliberat de actualul deţinător, pentru a fi ocupat de un reprezentant al actualei puteri. Ca atare, un penelist – prefectul Silviu Dumitru, reprezentant oficial al guvernanţilor – şi un pesedist – preşedintele Consiliului Judeţean, Ion Prioteasa, reprezentant al „puterii din umbră“ care domină Doljul cel roşu şi fără de care liberalii n-ar putea să se menţină la guvernare – au „aruncat“ ieri bomba, cerând pe faţă înlocuirea lui Enescu.
De fapt, detronarea se pregătea încă din primăvară, tot felul de voci interesate – unele chiar aparţinând unor prieteni de-ai lui Georgel – au început să şuşotească pe la colţuri că Enescu trebuie schimbat. Săptămâna trecută a fost chiar aşteptat în Dolj chestorul Gheorghe Popa, şeful Poliţiei Române, despre care „binevoitorii“ spuneau că ar veni tocmai pentru a-l mazili pe Enescu. Nu s-a întâmplat asta, aşa că politicienii au fost nevoiţi să pună ieri în scenă un nou act al piesei „Detronarea“.
Să nu se înţeleagă greşit! Nu-i iau partea lui Enescu. E un poliţist bun, chiar dacă ia foc cam repede şi nu raţionează prea bine la măsurile pe care le dispune la mânie, dar pune suflet în ceea ce face. Nu poate fi comparat în vreun fel cu chestorul Codiţă şi atmosfera de TVA restituit ilegal de pe vremea acestuia.
Enescu are însă şi defecte. Unul ar fi acela că lasă impresia – ori poate chiar aşa este – unui poliţist uşor de manipulat de anumiţi indivizi fără scrupule, care îşi zic „ziarişti“ şi care mă fac uneori să-mi fie ruşine că am o asemenea ocupaţie. Aş mai putea apoi să-i reproşez lui Georgel Enescu faptul că nu a fost suficient de dur, de drastic, astfel încât să pună cătuşe tuturor interlopilor care s-au răfuit cu pistoalele pe străzile Craiovei. N-a depins însă doar de el, ci mai ales de procurori, de judecători… Iar astfel de fenomene n-au fost doar în Craiova. Dar numai aici oamenii politici au cerut cu o asemenea înverşunare suspectă demisia şefului poliţiei. Exact ăsta e motivul pentru care vreau să le spun politicienilor: Luaţi laba de pe poliţie! Această instituţie nu trebuie să fie a voastră, ci a cetăţenilor! Nu vrem poliţie politică şi nici poliţie politizată!