Rămâne cum am stabilit

Opinia generală este că principalul câştigător al moţiunii este PNL. Ca vechi votant al acestui partid, pe care l-am sprijinit chiar când Radu Câmpeanu l-a scos cu măiestrie din parlament, abia această victorie mă face să cred că nu vom mai putea salva nimic din PNL. Deşi, mai ales la nivelul doi, mai există la liberali oameni care sunt şi competenţi şi care nu sunt corupţi, nu îi văd bine dacă se prelungeşte starea asta de asediu în care fiecare lună la guvernare înseamnă că ne mai luptăm un pic cu procuratura şi mai dăm vreo câteva legi special pentru amici, creând şi pe viitor prilejuri de lupte cu procuratura. E o iluzie să crezi că poţi rămâne curat şi cinstit dacă îţi vezi de treaba ta atunci când eşti înhămat alături de nişte mafioţi. Eu nu-i condamn deloc pe liberalii care nu l-au urmat pe Stolojan, sigur că erau liberi să vadă altfel viitorul PNL, dar îi condamn pe cei care, de acum înainte, vor pune umărul la căruţa scăpării colegilor de anchete de corupţie. Şi asta îi aşteaptă. Cei care sunt OK vor fi presaţi să iasă public să îi apere pe ceilalţi, a căror credibilitate în a se plânge că DNA face poliţie politică nu face doi bani. Unii vor rezista, cei care au şi o meserie, alţii, care nu au decât imaginea şi partidul, vor ceda, devenind avocaţii publici şi chezaşii aripii corupte. Şi aşa se va contamina şi ce a rămas din PNL, nu mare lucru, după frăţia cu Voiculescu, Verestoy şi alţii de aceeaşi teapă cu ei.
Partidul Democrat nu stă nici el pe roze, cu toate procentele din sondaje. El a ratat din nou să facă dovada că e un partid cu o inteligenţă proprie. Comportamentul democraţilor din mai încoace este extrem de stereotip şi lipsit de orizont. Ideile lor, când există, par de import, ca a Doua Republică, o vagă utopie care nu trezeşte în electorat nici o scânteie. Dacă au vreun plan cum să se ridice din punct de vedere al resurselor umane la nivelul celor 40% din sondaje, este unul atât de secret că nimeni nu a aflat de el. Deocamdată, trăiesc din migraţia a sute de primari mai mari şi mai mici, cu mai mult sau mai puţin caracter, dar un efort să atragă, mai ales în provincie, o nouă generaţie de clasă mijlocie în politică nu am văzut şi nu văd. Lista la europarlamentare e decentă în mare parte, dar obscură în totalitate. Continuă strategia campaniei electorale vechi „Eu am venit la primărie, ei merg acum la parlament“, în care popularitatea lui Băsescu e tăiată în bucăţi mici ca să ajungă pentru acoperirea fiecărui candidat din PD. Şi preşedintele, şi partidul trăiesc mai departe din reflexe şi imagine, fără nici o strategie de construcţie a unui viitor partid principal de guvernare. Sloganurile scrise de agenţii de publicitate nu pot ţine loc de asemenea planuri şi dacă PD, în continuare, în loc să dea cu capul în acelaşi loc nu dezvoltă şi un plan B, va rămâne un partid-apendice la preşedinţie, în loc să fie un fel de tanc care să ducă steagul prezidenţial la victorie.
Partidul Social Democrat e văzut ca un mare înfrânt, iar Mircea Geoană e considerat în mare pericol zilele astea. Dar nici asta nu e chiar aşa. A avea numai câteva defecţiuni la vot, şi acelea de la nişte perdanţi care cert nu mai erau pe liste pentru parlamentul viitor, de la Răzvan la Alin Teodorescu, nu e o mare nenorocire. Îmi pare rău că nu au fost mai multe canalii de dat afară că se mai simplifica reforma partidului! PSD o fi pierdut un pic de prestigiu, dar nu prestigiul era problema lor. Problema lor a fost şi rămâne potenţialul lor de alianţă, mai clar, faptul că nimeni nu are curaj să se expună cu ei ca aliaţi (pentru că nu au convins lumea că s-au reformat) şi nu au şanse singuri să câştige alegerile. Or, mie mi se pare că potenţialul lor de alianţă a crescut, şi cred că de asta au şi riscat ei moţiunea asta, ca să facă un pas mai aproape de PD. Şi, la drept vorbind, l-au făcut. Cu toată reţinerea lui Băsescu, data viitoare se vor discuta mai ales condiţiile, şi nu oportunitatea unei alianţe, deja acceptată. Desigur, dracu’ se ascunde în detalii, cum zic englezii. O alianţă cu PNL ar fi mai simplă pentru PSD şi mai în sensul naturii. Ar fi o alianţă contra anticorupţiei. Închidem DNA, împărţim ţara şi hai la guvernare! Dar poporului nu i-ar plăcea, aşa un târg nu se poate face pe faţă, iar cel ascuns, de câteva luni încoace, a început şi el să se cam vadă. Prin contrast, o coaliţie postelectorală cu PD va fi cert construită pe o abandonare de către PSD a celor aflaţi sub ancheta din partid, lucru la care nimeni nu poate obiecta. Asta face două tabere în partid, cei care se ştiu cu probleme mari şi cei fără. Dar faţă de liberali mi se pare că situaţia celor „fără“ e mult mai bună, sunt mult mai puternici şi vocali, şi prestaţia unor oameni până acum şterşi, ca Vasile Puşcaş, îmi dă chiar speranţe.
Cât lumea se agita la moţiunea contra guvernului Tăriceanu, Marton Arpad ţinea un discurs contra Monicăi Macovei. Îţi vine să crezi că el a rămas cu un episod de telenovelă în urmă, dar UDMR susţine că ăsta e episodul esenţial. Să-i mulţumim că ne-a arătat exact despre ce e vorba în toate aceste mişcări politice – teama unora că vor ajunge la puşcărie pentru corupţie. Ce politică, ce ideologie, asta e miza şi alta nu e! În rest, nici opoziţie, nici putere, nici majoritate, numai puşculiţa noastră din care guvernul aruncă bani în toate direcţiile cu scopul să o golească până la alegeri. Se va mai relua până atunci episodul ăsta de vreo trei ori, dar nu vă lăsaţi păcăliţi, tot asta va fi, doar la alegeri e speranţă de ceva nou. Până atunci, rămâne cum am stabilit.