21.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024

Cursul corect

Am aşteptat cu interes sfârşitul săptămânii trecute. Pentru că nu era vorba doar de o zi de vineri. Nu. Era vinerea în care se încheiau luna şi al treilea trimestru. Era vineri, ziua care ar putea fi de referinţă pentru cursul euro-leu luat în calcul pentru plata accizelor pentru tot anul 2008. Era sfârşit de trimestru III şi începutul ultimului sfert al anului.
Şi ce am văzut ? Am văzut un leu întărindu-se şi un euro coborând până la valoarea de 3,3559 lei. Am văzut un curs care vine în favoarea consumatorilor. Dar, de fapt, dacă nu am văzut nimic?
Să explic: pentru dumneavoastră, care este cursul din prima zi lucrătoare a lunii octombrie? Permiteţi-mi să vă spun cum este pentru mine: BNR nu mai comunică vreun curs oficial. Nu. BNR nu mai comunică azi un curs valutar valabil mâine. Nu. BNR comunică doar un curs informativ, la ora 13.00 a fiecărei zile lucrătoare. Iar în comunicatele trimise de  BNR, se scrie „Cursul BNR de azi…“. Şi atunci, este cursul de vineri, 28 septembrie, cel valabil pentru luni, 1 octombrie?
Părerea mea este că nu. Că trebuie să aşteptăm cursul de luni, 1 octombrie 2007, şi abia apoi să spunem şi noi, şi Ministerul de Finanţe:  acesta este cursul valabil pentru accize pentru întreg anul 2008. Şi fac apel la legi. Ce spune Codul Fiscal legat de accize? Iată: „Valoarea în lei a accizelor, a taxei speciale pentru autovehicule şi a impozitului la ţiţeiul din producţia internă se determină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro la cursul de schimb valutar comunicat de BNR pentru prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent. Acest curs se utilizează pe toată perioada anului următor“.
Am întrebat la BNR. Şi, cu titlu informativ, am primit şi un răspuns: „E o cutumă, e o obişnuinţă a agenţilor economici ca, până la ora comunicării noului curs, valoarea oficială de referinţă să fie considerată valabilă“. Dar după ora 13.00? Ei bine, după ora 13.00, avem un nou curs – acesta devine cel oficial.
Sigur, în calitate de agenţi economici, vă puteţi întreba ce faceţi în situaţia în care trebuie să emiteţi o factură pentru ziua respectivă, şi este până în ora 13.00. Este simplu, aici poate acţiona cutuma (cursul informativ comunicat de BNR în urmă cu o zi). Asta pentru urgenţe. Dar dacă nu? Atunci, după părerea mea, cursul devine cel comunicat în ziua respectivă.
Are cumva statul român vreo urgenţă în a stabili cursul valabil pentru accize? În nici un caz, pentru că prima factură o va emite în luna februarie pentru ianuarie 2008. Aşa că e timp berechet pentru a respecta Codul fiscal şi a lua în vedere valoarea euro din comunicatul BNR, respectiv din prima zi lucrătoare a lunii octombrie.
A făcut statul aşa anul trecut? Eu cred că, anul trecut, Ministerul Finanţelor Publice a aplicat incorect Codul fiscal, având în vedere un alt curs de referinţă. De ce? Pentru că anul trecut, preţul euro a îngheţat la valoarea de 3,5334 lei pentru un euro, dar, atenţie, acesta este cursul comunicat de BNR din data de 28 septembrie 2006. Iar cursul din prima zi lucrătoare a lunii octombrie (2 octombrie) a fost de 3,5361. Dar de ce ar fi luat Ministerul Finanţelor un curs greşit şi ce efecte ar avea acest lucru? Vom vedea imediat, repet, dacă interpretarea pe care eu o fac Codului fiscal  este cea corectă.

Povestea cu acciza îngheţată la un singur curs, cel din octombrie, a fost pentru prima dată funcţională anul acesta. Iată şi cum spunea legea înainte: “Valoarea se determină la cursul de schimb valutar comunicat de BNR pentru ultima zi a lunii care precede începutul trimestrului calendaristic”.

Atenţie, aici era ultima zi a trimestrului precedent. Şi care era cursul ? Cel comunicat de BNR în penultima zi a trimestrului anterior? În niciun caz. Ci cursul era chiar cel care făcea obiectul informării BNR în prima zi. Doar că din 2007 s-a schimbat, se foloseşte cursul primei zile din octombrie.

Eu cred că reprezentanţi ai Ministerului de Finanţe au uitat ce curs iau în vedere, şi au aplicat, pentru întreg anul 2007, acciza, la un alt curs (cel cu o zi precedentă). O să mă întrebaţi: „şi ce dacă?“. Ei bine, chiar poate conta. În cazul acesta, cursul din 28 septembrie 2006 a fost mai mic cu 25 de lei vechi pentru un euro, faţă de cursul din octombrie. O să îmi spuneţi: foarte bine că bugetul s-a păcălit, am plătit acciza mai puţin. Înclin să cred că nu e aşa. Şi înclin să cred că statul ar fi urmat sa încaseze mai mulţi bani.

Până la urmă, ne vom lămuri cu valoarea de schimb avută în vedere. Dar ceva deja mă enervează: comportamentul producătorilor de produse accizabile (carburanţi, tutun, alcool). De ce? Pentru că deja au împânzit opinia publică, că domniile lor nu vor ieftini produsele doar pentru că euro este mai ieftin. Oare Consiliul Concurenţei aude acest lucru? Dacă au pierderi producătorii respectivi, de ce nu majorează preţurile chiar acum? Pentru că nu pot. Pentru că e concurenţă, şi dacă cineva majorează preţurile justificat sau nu, concurenţii pot încheia prin a avea o mai mare cotă de piaţă.

Dar nu, producătorii s-au obişnuit să primească şi de la stat. Concret, ieftinirea euro faţă de anul trecut pe vremea asta cu 5,2 la sută ar trebui să conducă la o ieftinire a carburanţilor cu aproape 3%, adică cu 1.000 de lei pe litru (după calculele mele). Se va întâmpla acest lucru de la 1 ianuarie 2008?

Eu cred că va trebui ca reprezentanţii Consiliului Concurenţei să fie foarte atenţi la acest lucru. Pentru că, dacă de la 1 ianuarie 2008, în condiţiile în care ceilalţi factori rămân constanţi (precum preţul petrolului), nu se operează o reducere de preţ la consumatori, pentru că taxele, deşi sunt mai puţin valoroase pentru buget, sunt însuşite de producători, atunci Consiliul Concurenţei va trebui să ia în calcul preţurile şi să verifice posibile comportamente anticoncurenţiale – precum înţelegerea la preţ. Iar acest lucru se lasă cu amenzi de până la 10% din cifra de afaceri. Acum, aştept cu interes data de 1 ianuarie 2008, iar dacă acest Consiliu al concurenţei nu se va sesiza atunci, o voi face eu.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS