21.7 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiUn popor de verişoare gimnaziste

Un popor de verişoare gimnaziste

România n-are mărunt! Mai ales de când a intrat în Uniunea Europeană! Dacă nu găseşti prin buzunare două mii de lei (şi, de obicei, nu găseşti), vânzătoarea îţi aruncă priviri neputincioase sau dojenitoare şi te blagosloveşte cu o gumă de mestecat, un plic de ness, două pastile de paracetamol sau un timbru, atunci când aştepţi restul la chioşc, în hipermarket, la farmacie sau în oficiul poştal. („Vă dau un şurub? O fiolă cu benzină?“, nu m-aş mira să aud, în curând, la coborârea dintr-un taxi).

România nu are nici autostrăzi!, şi-a amintit, zilele trecute, Mircea Geoană, liderul PSD. Iar salariile sunt cam mici!, a completat, justificând introducerea unei moţiuni de cenzură la adresa guvernului PNL-UDMR. E drept, dar salariile nu erau mai mari, iar autostrăzi n-am avut nici în ultimele luni, când social-democraţii nu numai că au susţinut guvernul, dar au aruncat liberalilor un colac de salvare, determinându-i să majoreze pensiile. Ar majora ei şi salariile, ar construi şi autostrăzi, de-ar rămâne în scaune, pare însă că unii dintre pesedişti au înţeles că, dacă ai o idee bună, nu o oferi altuia să o pună în practică şi că a face opoziţie nu înseamnă să ridici executivului mingi la fileu pentru ca acesta să poată puncta.

Lipseşte din discursul lui Geoană încrâncenarea ce a precedat referendumul împotriva preşedintelui Băsescu, iar disciplina de partid care-i mâna pe pesedişti atunci sau altădată (la Parchet în apărarea lui Bivolaru, de exemplu) pare să mai fi slăbit. Introducerea moţiunii de cenzură este considerată o greşeală de către Iliescu (un lider căruia îi doresc înţelepciunea doamnei Jana Cernătescu răspunzând, în costum popular, în Casa Băniei, solicitării unui fotograf: „Şi una bust“. „La 80 de ani, nu mai merge bust!“), în vreme ce Hrebenciuc şi Adrian Năstase susţin (fiecare separat) un parteneriat al PSD cu PNL. Artizanii parteneriatelor contra naturii (îmi amintesc de cel dintre PSD şi sindicate), nu par să vadă că nepotrivirea de doctrine este, precum cea de caracter („C-o fi fost mare, c-o fi fost mic“, vorba lui Babi), mai degrabă motiv de divorţ decât de căsătorie, şi că un parteneriat între democraţii şi republicanii americani sau între conservatorii şi laburiştii britanici are la fel de mult sens ca o licitaţie în care câştigă cine dă mai puţin.

După un parcurs sincopat, cu momente de neîndemânare, cu gafe de începător, dar şi cu mai serioase călcături în străchini, Geoană nu îşi permite încă un pas greşit. Dacă renunţă la moţiune sau aceasta nu trece în parlament, poziţia sa în fruntea partidului pare compromisă (Sorin Oprescu ar răspunde mai bine decât mine la întrebarea „De câte ori poţi face un infarct?“). Indiferent de rezultat, PSD are nevoie să îşi facă analizele, lâncezeala în ambiguitate nefiind productivă.

Dacă va urma o perioadă agitată în viaţa politică sau una de „parteneriat“ vom afla peste câteva zile. Parlamentarii, dar şi primarii pe care i-am văzut la un post de televiziune dormind la un instructaj despre atragerea fondurilor europene vor începe foarte curând să ne curteze, căci, anticipate sau nu, alegerile se apropie. Îi voi asculta pe pretendenţi, cu gândul la tanti Dida, care le spunea, privind ulucile lipsă din gard, unor verişoare gimnaziste: „Ce se tot plimbă băieţii ăia pe la poartă? Când mai vin, voi să le ziceţi: «Curte avem, dar să ne faceţi gard!»“. Ca ea mă uit la scândurile absente: şcoli, locuinţe, autostrăzi, salarii, legi, fonduri europene, dar verişoarele gimnaziste gard îşi doresc?

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

14 COMENTARII