Versace vs. Armani

Bătălia finală a acestui mandat 2004/2008 a început ieri. Parlamentarii noştri
s-au adunat de pe la casele lor sărăcăcioase din Elveţia, Bavaria, Grecia, Turcia, de prin hoteluri de lux de pe Coasta de Azur şi ţările exotice, de pe la vilişoarele lor de la Snagov şi Valea Prahovei, Eforie şi Mamaia, pentru a da nas în nas unii cu alţii. Că pe noi, votanţii, cap de locuitor, ce-om fi, ne ignoră.
S-au prăjit la soare cu vreo jună tipar  90/60/90, top model, secretară sau frumuseţe locală, cei în putere, fireşte, care scad media de vârstă a parlamentului. Ceilalţi au preferat „soarele negru al melancoliei“, adică turism cultural, cu Borsec la plosca de gât, cu ape sulfuroase, pe la Paris, Londra, Viena, pe unde sunt clinici de sănătate. Toţi însă într-un gând şi o simţire, să vină pe 2 septembrie la Bucureşti să servească patria, în Dealul Spirii, în cea mai hidoasă clădire din România.
Se spune că agenda e încărcată, plină de icre, de năravuri, de tensiuni şi crize care se anunţă de pe acum. Ca să scape de votul uninominal, PSD a băgat povestea cu moţiunea de cenzură. E drept, cam în ultimul ceas, că încep cele cinci bătălii electorale programate şi ei nu mai au timp să se ridice pe călcâie ca să îşi arate freza spre electorat. Cum PSD a fost masiv depunctat de gafa cu suspendarea lui Băsescu şi nu a făcut mare scofală nici cu bancul cu pensionarii, acum
şi-a zis să dărâme guvernul să vadă ţara de ce este în stare.
S-au pus la dispoziţia lui Băsescu cu arme şi bagaje, au lăsat Dracu’ ruşinea şi – de dragul puterii – se fac frate cu acelaşi Dracu’ ca să treacă puntea spre Palatul Victoria.  Alegerile îi sperie pe toţi. Pâna una alta s-ar împăca şi cu PD, ar merge pe mâna lui Băsescu. Băsescu atâta aşteaptă, să îi rupă glezna lui Tăriceanu (Highlander!, vorba lui Cioroianu), pentru care a făcut o obsesie vrednică să fie cercetată la un medic, de felul lui psihanalist, la o vrăjitoare, Mama Omida. Sau, mai bine, pe la o bancă burtoasă să vadă dumnealui: în războiul ăsta cu  asfaltările făcute cu oameni de casă, cu autostrăzile, care cât pierde. Şi mai e şi energia, de unde Patriciu a sărit iute din tufiş şi a zis ca un pioner fruntaş: piua întâi! Mai sunt şi fondurile UE, la care se reped toţi ca muştele pe gunoaie.
Aşa mai venim de acasă şi aflăm ce ascunde agenda politicienilor noştri în frunte cu Cotroceniul, urmând la rând celelalte palate, sedii de partid, plus ministere şi primării, birouri parlamentare…Votul uninominal îi cam lasă cu răsuflarea tăiată pe aleşii noştri, care ştiu că aproximativ 80 la sută – o dată introdus noul sistem – nu mai pupă pluşul fotoliilor alea pe care le vedem fără ocupanţi la televizor. Absenţa politicienilor din ţară vrea să zică şi că stau pe undeva şi coc ce va fi în toamna asta. Păi, întâi vine şmecheria cu dărâmarea guvernului şi se fac calcule cine vine după ispravă. Hrebenciuc tatăl cu Olteanu, (PSD/ PNL), Băsescu zice hahaha când aude de PSD la guvern, dar Hrebenciuc Jr. cu Ioana Băsescu au altă părere, ei vor. Ca şi Ion Rus cu Emil Boc (tot o combinaţie PSD/PD văd şi ei). Numai Geoană visează o rocadă între el şi Tăriceanu. Versace vs Armani. Vrea, aşadar, cu liberalii, ca să intre direct la guvernare fără alte ocolişuri.   
Ce şanse are moţiunea de cenzură să treacă? Puţine. Cifrele o arată. În plus, parlamentarii nu se grăbesc să plece acasă ca să înceapă o campanie dificilă, când mai e un os de ros pe la Bucureşti. Eşecul va pune în joc capul lui Geoană, care trece de la o gafă politică la alta. Norocul lui e că PSD nu are om de schimb. Dar dacă este iar înfrânt la moţiune, PSD o să îşi caute alt lider – urgent.