Ce trebuie să discutăm despre pensii

Am scris critic despre noua lege a pensiilor înainte ca Traian Băsescu să ceară guvernului să fundamenteze serios resursele pentru creşterile promise. Văd că deja la televizor se discută  despre strategiile politice, despre ce mesaje a vrut Băsescu să transmită etc. Mi se pare că asist la un spectacol ireal. Comentăm politica zilei de parcă aceşti oameni nu ar lua decizii ce privesc bugetul public, deci care ne privesc pe toţi. Discutăm şi comentăm de parcă Tăriceanu şi Geoană jucau Monopoly, cu bani de jucărie, şi a venit golanul de Băsescu şi i-a deranjat.
Din păcate, oricât am delira politic, economia e o chestiune destul de strictă. Aici nu merge să fim „făcuţi din vorbe“. Avem un pensionar la un angajat. Plătim dintr-un salariu o pensie. Am putea vota să creştem pensiile cu 500%. Am putea vota să creştem salariile profesorilor cu 1.000%. Am putea vota să ne dea statul 3.000 de dolari pe lună la fiecare ca “indemnizaţie de cetăţean“, aşa cum se întâmplă în Qatar. Am putea să facem toate acestea. Dar dacă nu cumva s-a descoperit cât am fost eu în concediu că stăm pe un zăcământ imens de petrol, trebuie să ştim că va trebui să şi plătim toţi aceşti bani. Deja dacă pui întrebări despre resurse ţi se strigă în faţă: dar tu nu vrei să dăm pensii mai mari la oameni, chiar nu ai inimă?! Acum vreo trei ani, când am făcut un număr întreg la revista „Dilema veche“, unde lucrez, despre pensii, eram printre puţinii care analizau serios soarta pensionarilor. Acum, parlamentarii au descoperit brusc că pensionarii trăiesc prost.
Este ipocrită ideea că nu s-a făcut nimic pentru pensionari. În ultimii ani a crescut moderat şi constant punctul de pensie. Pensia medie s-a dublat în echivalent euro. Asta ca să nu mai punem la socoteală recalcularea, care a aşezat sistemul pe baze ceva mai echitabile. S-a făcut ceva pentru pensionari, iar premierii Tăriceanu şi Năstase merită laudele aferente.
Dar ce se întâmplă acum înseamnă diferenţa între a-ţi păsa şi a fi iresponsabil. 2,5 miliarde de euro în plus pentru 2008. Cinci miliarde pentru 2009. De unde? Varujan Vosganian se bâlbâie. Încasăm asigurări şi pentru salariile care trec de 7.500 de lei. Astea sunt doar vreo 18.000. Nu vom scoate mai nimic de la ei pentru că vor trece şi ei salariile pe microîntreprinderi, cum fac majoritatea salariaţilor bine plătiţi. Din creşterea economică, mai spune Vosganian. Fals, creşterea economică va duce şi la creşterea salariului mediu. Punctul de pensie este legat de salariul mediu. Deci pensia creşte natural din această sursă, dar guvernul a promis creştere procentuală. Ar putea veni nişte bani în plus la sistemul de pensii, dar în orice caz nu cât spune guvernul. Nu e loc din păcate aici să desfăşor argumentele, dar singura sursă viabilă avansată de Vosganian este transferul de la bugetul de stat. Vom trece pe deficite bugetare periculoase, cum au făcut ungurii, până s-a trezit premierul de la Budapesta să spună că nu mai merge cu minciuni şi e nevoie de reduceri la beneficiile sociale.
Am aşa o presimţire că urmează o lungă gâlceavă politică şi vom vorbi prea puţin despre aceste realităţi.