Aşteptându-i pe panduri…

După meciul din Vinerea Neagră, Universitatea – CFR Cluj 0-1, n-am trecut pe la redacţie cu obişnuitul meu comentariu, m-am dat „accidentat“. Ce să fi scris după o partidă în care oltenii, la primul lor meci acasă, pe „Ion Oblemenco“, ne-au făcut să suferim, ei pierzând pe mâna lor, cum se spune în fotbal. Ar fi trebuit să-i critic tocmai de Sfintele Sărbători de Paşte şi am zis să fiu înţelegător cu ei. În plus, am crezut că în meciul de la Galaţi Ştiinţa se va trezi, deşi partida nu era uşoară, Fane Stoica neputând alinia cel mai bun „unsprezece“.
Din păcate, Oţelul a făcut cam ce-a vrut cu noi, deşi cu câteva zile înainte echipa lui Petre Grigoraş pierduse, 1-2, în faţa unei formaţii virtual retrogradate în Liga a III-a, CF Brăila. Sâmbătă, la Galaţi, a fost un fel de joacă de-a şoarecele (Oţelul) cu o pisică mititică (Universitatea), deşi oficialii Craiovei, prin declaraţii, ne ameninţau cu un altfel de joc şi rezultat. Cum sunt de prin părţile maestrului Fănuş Neagu, cunosc destul de bine Brăila, dar şi Galaţiul.
Exista pe malul Dunării, la Galaţi, o plajă numită „Cocuţa“, unde sâmbăta şi duminica se întâlneau cele mai frumoase femei din zonă şi cei mai arătoşi băieţi, printre care şi fotbalişti. Se zice că acolo, pe acea plajă, se fac cei mai frumoşi copii, din joacă. Şi se mai spune că în această perioadă se mănâncă scrumbii, care sunt bogate în proteine şi fosfor. Glumind în continuare, mi s-a părut că acest meci s-a jucat pe plaja „Cocuţa“, că gălăţenii cunoşteau mai bine terenul şi că mâncaseră multe scrumbii. Craiova mi s-a părut o echipă obosită, chiar vlăguită, parcă ar aştepta fluierul de final al acestui campionat.
Trecând la cealaltă echipă olteană, nu pot să nu remarc cele două victorii ale „pandurilor“, cu Ceahlăul şi FC Naţional, benefice pentru gorjeni în privinţa consolidării locului în clasament, dar care au ajutat şi Universitatea. Succesele „pandurilor“ ar trebui considerate de oficialii Ştiinţei ca victorii ale echipei lor. De ce spun asta? Pentru că noi nu prea mai batem pe nimeni, iar Pandurii ne-a ajutat indirect învingând două dintre contracandidatele Craiovei la retrogradare. Ultima victorie a echipei lui Neagoe a scos practic din cursă Naţionalul, care mai spera la salvare, după ce urma să joace la Petroşani, iar apoi să vină în Bănie, meciuri considerate de şase puncte. Încă o dată, elevul Neagoe şi-a învins profesorul, Cîrţu, care face eforturi supraomeneşti cu o echipă ce joacă încet.
Nu pot să nu remarc şi victoria Bistriţei în faţa Stelei, echipă care avea nevoie de victorie pentru a rămâne în cursa pentru locul doi, dar care nu mai joacă nimic. S-a văzut şi în derbiul cu Dinamo. Gloria, piatră tare în acest sezon, a mai făcut o victimă. De lăudat efortul lui Neluţu Sabău, care cu bani puţini a construit o echipă de provincie redutabilă.
În încheiere, aş aminti declaraţia lui Ionuţ Popa după derbiul Moldovei Poli Iaşi – FC Vaslui (2-0), meci care s-a ridicat la nivelul întâlnirilor dintre granzii Capitalei, ce ar trebui să ne dea şi nouă de gândit: „Ne batem ca fraierii între noi“.
Revenind la Universitatea, ajunge să batem pe Unirea Urziceni şi să facem un meci nul la Piatra Neamţ şi suntem salvaţi. Multă baftă!