Iarmarocul, bâlciul, carnavalul politicii românesti continua. Am presupus ca odata consultarile de la Cotroceni incheiate, lucrurile se aranjeaza. Ca disputele se vor incheia. Nimeni nu are interes sa adânceasca aceasta criza, care pare ca nu se mai termina. Pâna la urma, singurul efect va fi indepartarea unui numar si mai mare de oameni de politica. Unii au interes in asa ceva. Cei care doresc ca marile decizii si accesul la resurse sa fie limitat strict la membrii clasei politice, si mai exact spus la o parte a ei. Clasa politica tinde sa se transforme intr-o secta, cu legi ciudate, cu ierarhii interne obscure. Intre liderii acestor mici grupuri exista un conflict pentru putere, influenta si control din ce in ce mai vizibil. Atât de vizibil ca a ajuns sa ii deranjeze pe unii dintre participantii la bâlci. Din cauza asta, mi-am spus, câtiva dintre protagonisti sunt dispusi sa traga linie si sa inchida conflictul. Pâna nu e prea târziu si sarabanda de dezvaluiri, de dosare puse pe masa, de chemari la Parchet, de prezente in prima pagina a gazetelor nu va face ravagii si nu va aduce pagube prea mari. Atunci, membrii sectei de care vorbeam se vor trezi basculati, scosi pur si simplu din joc. Cu lumina reflectoarelor asupra lor, s-ar putea sa nu mai ramâna nimeni in picioare pâna la sfârsitul petrecerii. Chestia este: cine stinge lumina? Aici au stat sperantele mele ca, in sfârsit, dupa intâlnirile de la Cotroceni, lucrurile se vor linisti. M-am inselat. Domnii au inca mari resurse si au chef de cearta in continuare. Asta pentru ca, daca unele motive de sfada dispar, apar altele. Ca balaurul din poveste. Ii tai un cap, apar alte zece. Un jurnalist de la BBC, acum doua saptamâni, când a luat un dublu interviu lui Basescu si Tariceanu, i-a comparat cu doi scolari care se bat in curtea scolii. Se insela, cred. Afacerea e mult mai complicata. Sunt amestecate si anturajele, prietenii, spectatorii si tot felul de misiti, de sefi de galerie, de partizani mai mult sau mai putin fanatici. In plus, sunt amestecati – ca si cum raul nu ar fi de ajuns, si suficient de alimentat de interese diferite – marii bogati ai momentului. Câteva averi de peste 100 de milioane de euro fiecare, plus sefii de partid, ministri, sefi de institutii centrale. Sunt cam 40 – 50 de persoane, intre care razboiul e total. Inca nu au facut pace, pentru ca miza e mare si nu au ajuns la o imparteala. Fiecare tabara vrea, inainte de a se aseza la masa si sa dea mâna, sa aiba o pozitie cât mai buna. Fiecare cauta o victorie, un succes de ultim moment, cu care sa aiba un ascendent la negocieri. Adunati la Cotroceni, „gangsterii“ nostri politici au considerat ca inca au rezerve, au timp sa se certe, ca mai pot sa astepte, ca pâna in Pasti, sau imediat dupa, vor da o lovitura decisiva, si atunci vor putea sa isi impuna conditiile. Fiecare vrea controlul, puterea, influenta ca sa dirijeze ceea ce este miza acestei „lupte fara de principii“ in jurul fondurilor UE care vin incepând cu acest an, 2007, de la Bruxelles. Cine va controla situatia va avea acces la parale. Clientela politica proprie va fi satisfacuta, vor exista bani pentru campanii, si de afaceri grase pentru prieteni politici, vor fi bani pentru a corupe mass-media etc.
Asa ca nu a fost pace. Cum credea multa lume, ca, in sfârsit, se va incheia una. Basescu nu a avut solutia miracol in buzunar, cum ne asteptam. A ascultat linistit propunerile partidelor. S-a sfadit cu unul si cu altul. Nu a avut nimic de propus. A luat temperatura. Si-a facut jocul de imagine bine stiut. S-a saturat sa fie considerat tartorul acestei crize. Ideea a fost sa arate ca este si arbitru, nu doar jucator, ca este impaciuitor si cauta pacea. Intre timp a aruncat pisica in terenul lui Tariceanu. Premierul trebuie zilele astea sa mearga in Parlament cu o noua formula de guvern. Este exact ce i-a cerut si PSD cu un ultimatum. Se pare ca Basescu si Geoana vor sa trânteasca in egala masura guvernul. Cei doi au, asadar, interese comune. Dar vom vedea…
