Luni seara, pe strada, am surprins un crâmpei din conversatia a doi cetateni. „Ai vazut ce i-a facut Tariceanu lui Basescu? E tare, nu l-a lasat la sedinta de guvern“, a spus unul dintre ei. Replica a fost scurta. „Lasa, ca-l prinde Basescu la cotitura!“. N-am mai tras cu urechea la conversatia celor doi, dar m-am amuzat. Nu stiu de ce, dar, brusc, in minte mi-a revenit o intrebare pe care ne-o puneam când eram copii. „Cine este mai tare, Bruce Lee sau Van Damme?“, o intrebare care nastea controverse in cercul nostru de prieteni de joaca. Fiecare avea propria simpatie. Ei bine, observând reactiile oamenilor obisnuiti, dar mai ales ale politicienilor, aflati, se pare, pe pozitii ireconciliabile, iata ca se nasc dileme. Cine este mai tare? Problema este ca nu mai suntem copii si nu stiu cu ce ne ajuta practic acest scandal, in fapt o lupta „cu garda jos“.
Dincolo de acuze, dincolo de argumente, departe de tot circul pus in scena, „pisica trebuie rupta“ pentru ca avem probleme. Criza politica existenta la ora actuala va contabiliza pierderi considerabile. Pagubele colaterale nici macar nu au fost planificate, iar România nu isi permite o astfel de criza, ale carei mize sunt prea putin cunoscute. Insa, nu poti sa nu observi ca provoaca incrâncenare si mai ales refuz la constructie. Au trecut doar trei luni de la momentul aderarii la Uniunea Europeana si stringenta necesitate de adaptare si dezvoltare la cerintele comunitare pierde teren in fata unei chestiuni care putea fi transata in interiorul Aliantei, si nu in piata publica. Este evident ca tensiunea politica de la centru se extinde extrem de rapid in teritoriu, de la nivel de oras pâna la sat. In interiorul administratiilor locale, programele de dezvoltare, in special cele finantate din fondurile structurale, risca sa fie compromise de catre „baietii rai de la liberali“ sau invers, de la PD. Oricare ar fi ei, tot nu este bine. Sa ma explic. Un singur exemplu. Pentru investitii de mediu României ii sunt alocate, ca fonduri nerambursabile, 4,5 miliarde de euro. Dintre acestea, 2,8 miliarde de euro sunt destinate pentru investitii in servicii de alimentare cu apa si de canalizare. Un proiect important, mai ales ca, in conformitate cu Tratatul de Aderare, România are obligatia de a investi in aceste domenii astfel incât, pâna in 2015, 263 de aglomerari urbane trebuie sa se alinieze la standardele de mediu ale UE. Ce legatura are acest lucru cu politica? Legatura exista si este deosebit de importanta. Exista precizarea expresa ca fondurile europene vor fi acordate numai operatorilor regionali. Ce inseamna acest lucru? Nimic altceva decât conlucrarea, prin asociere, la nivelul unei regiuni a autoritatilor publice locale. Mai exact, o asociere intercomunala care sa poata gestiona intreg procesul organizarii serviciilor de apa. Or, autoritatile publice locale sunt formate din oameni cu apartenenta politica, iar in aceste conditii nu prea vad cum Consiliul Local din comuna X, dominat de liberali, se va asocia cu cel PD-ist din comuna Y si cu cel din Z, unde nu stiu ce formatiune politica are majoritatea. Ei vor privi la centru si vor prelua modelul „conlucrarii“ cu strigate si injuraturi. Dezvoltarea regionala, gestionarea unor proiecte fezabile si mai ales capacitatea de absorbtie a fondurilor nerambursabile trec pe planul doi si de aici pierderi pe care le vor suporta cetatenii.
Iata ca exista o legatura, chiar directa, intre apa, canal si politica. Si mai sunt multe asemenea. Probabil ca Uniunea Europeana trebuia sa aloce fonduri nerambursabile pentru asanarea mediului politic, si nu pentru investitii in mediu, unde riscam sa pierdem o parte din cele 4,5 miliarde de euro puse la dispozitia României.
