14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024

Doua rascoale

Dupa ultima sedinta a Senatului, este clar ca nu mai au nici un rost comentariile la adresa parlamentului. La foarte putin timp de la intrarea in UE s-a intâmplat ceea ce toti doream sa se intâmple; parlamentarii s-au europenizat subit, au devenit mai patrioti, mai responsabili, mai motivati. Sunt mândru de Senatul meu si cred ca multe tari ar dori unul la fel. Pentru binele umanitatii, l-am putea ceda oricui doreste, chiar fara licitatie; vom reusi imediat sa incropim altul la fel.


Putem deci sa ne ocupam de problemele noastre serioase.


Pe 11 februarie s-au implinit 100 de ani de la marea rascoala a taranilor, rascoala justificata de saracia lor si de cupiditatea arendasilor. Au existat, din pacate, multe victime umane. Nu atâtea cât a prezentat propaganda comunista care, in plus, dupa ’89, ca sa micsoreze sansele electorale ale PNL, i-au facut responsabili pentru victimele rascoalei. Adevarul este ca la putere erau conservatorii. Mai mult, dupa terminarea rascoalei, PNL, prin vocea lui I.G. Duca, a intervenit in parlament pentru mai drepte „invoieli agricole“. Bine, dar acesta era autenticul partid liberal; mai târziu insa a devenit precum cel de azi; au existat sciziuni, au aparut tradatori printre fruntasii partidului.


Taranimea a constituit, in cursul istoriei, principalul stâlp al patriotismului si românismului; bun de carne de tun, bun pentru a munci, in conditii aspre, bun de folosit in alegeri, taranul n-a fost totdeauna rasplatit asa cum merita. Patriotismul lui era legat de pamânt; de aceea, inaintea primului razboi mondial, multi au plecat sa strânga bani pentru ca, la intoarcerea in tara, sa-si cumpere pamânt; dar putini s-au intors.


Dupa terminarea primului razboi mondial, multi dintre cei care au luptat in razboi au primit ceva pamânt. Oamenii gospodari au reusit sa-si incropeasca o gospodarie, uneori infloritoare; o oarecare pace sociala s-a infiripat. O data cu instaurarea comunismului, nationalizarea marilor mosii si impartirea lor taranilor i-au incântat pe acestia. Dar la scurt timp a urmat colectivizarea. Pentru un timp, taranii au crezut propaganda comunismului; pâna s-au convins de cuantumul apreciabil al cotelor catre stat. A urmat a doua rascoala taraneasca, despre care nici presa vremii, nici manualele de istorie n-au pomenit nimic; eu am trait-o la mine in comuna. La 11 ianuarie 1958, taranii s-au dus la primarie si au rupt cererile de intrare in CAP, pe care, de fapt, nici nu le scrisesera ei. Lucrul acesta s-a intâmplat in mai multe sate din Moldova de jos. In unele dintre ele repercusiunile au fost dure, mergând pâna la eliminarea fizica a unor nemultumiti. La mine in comuna au fost arestate 53 de persoane din care 22 au facut multi ani de puscarie. Ca sa mareasca teama, in anul viitor conducerea comunista a desfiintat mânastirea de maici Gologanu, transformând-o in sediul unei GAC.


A fost, poate, ultima manifestare colectiva impotriva noii conduceri. Unii au incercat o opozitie individuala, dar au fost lesne anihilati. Fara pamântul sau, mintit mereu, furat prin cote catre stat foarte mari, taranul a pierdut dragostea de munca, a inceput sa minta si el, declarând productii mai mici si insusindu-si ceea ce ramânea. Poate ati uitat, dar culesul roadelor se facea de catre elevi, studenti si militari. Tin minte cum mergeam cu studentii la câmp, iar taranii ne priveau batjocoritor de dupa garduri. Mai tin minte ca nu puteam incepe inspectia la profesorul din sat pâna când nu costata primarul daca acesta avea sau nu contract pentru cresterea de animale pentru stat.


Aud de multe ori cuvinte grele la adresa taranilor si enumerarea unor defecte, prezentate ca o caracteristica generala: ca sunt betivi, ca sunt puturosi, ca sunt murdari etc. Unele caracteristici au fost determinate, asa cum partial am spus mai sus, de specificul regimului comunist; altele, existente dintotdeauna, au fost amplificate. Dar va intreb, de unde sa stie taranii de posibilitatea unui trai decent si putin mai imbelsugat? Câti tarani, in cei 50 de ani de comunism, au avut ocazia sa plece in alte tari sa vada cum e acolo? Singura sursa de informare era presa timpului, care prezenta iadul de dincolo, ceea ce ii facea pe tarani sa accepte lucrurile asa cum erau. Nici azi, nici altadata, nu s-a acordat taranilor atentia pe care o merita, n-au fost ajutati sa inteleaga avantajele unui trai european; li s-au prezentat numai partile negative. Au ramas cu ideea ca Iliescu le-a dat pamântul inapoi si de aceea i-au acordat voturile necesare; dar ce vor face cu acest pamânt taranii, de acum imbatrâniti, fara fonduri indeajuns pentru a lucra pamântul cu mijloace eficiente? Singuri, le va fi greu sa se descurce, dar conservatorismul lor ii va domina multa vreme cu conceptul „pamântul meu“.


Pentru obtinerea fondurilor europene trebuie multa pricepere; trebuie sa prezinti un proiect viabil, ceea ce ma indoiesc ca toti taranii vor putea face. Va aparea poate o noua clasa de arendasi care sa le realizeze contractul necesar. Nu-i mai acuzati mereu pe tarani; au si calitati, si defecte; dar sunt parintii, bunicii, stramosii nostri. Si au fost, si au ramas niste sacrificati.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS