Prezent la emisiunea lui Robert Turcescu, Emil Boc a citat un pasaj dintr-un tratat de Drept constitutional din 2005, care spunea asa: „Suntem de parere ca, fata de spiritul art. 2 din Constitutie, un eventual refuz al poporului de a vota demiterea presedintelui echivaleaza cu un «vot de blam» la adresa parlamentului. (…) Retragerea increderii poporului trebuie sa conduca, logic, la alegerea unui nou parlament“.
Mai pe româneste: in cazul unui conflict intre presedinte si parlament – puteri alese direct – poporul decide. Si daca poporul decide in favoarea presedintelui, spune acel tratat, parlamentul e dizolvat si trebuie organizate noi alegeri parlamentare.
Daca spunea Emil Boc asa ceva nu era mare surpriza: ca sustinator al lui Basescu, arata pisica parlamentului, unde se contureaza o majoritate pro suspendare. Numai ca surpriza imensa a venit atunci când Boc a aratat coperta acelui tratat de Drept. Autorul este… (tineti-va bine!) Antonie Iorgovan.
Exact, acel Iorgovan care acum conduce operatiunile de suspendare din partea PSD. Ai putea sa spui: uite un om responsabil, vrea suspendarea presedintelui, dar stie ce risca. Numai ca nu e deloc asa.
Ma grabesc sa adaug ca eu nu sunt de acord cu ideea lui Iorgovan din 2005. Normal ca in cazul in care cetatenii vor intoarce decizia parlamentului prin referendum legislativul va primi o palma morala usturatoare. Dar, dincolo de aspectul moral si politic, Constitutia e clara in ceea ce priveste cazurile când se dizolva parlamentul, iar un referendum esuat de demitere a presedintelui nu este unul dintre ele. Iorgovan facea in 2005 doar o interpretare aiuritoare a Constitutiei. Nu este prima la acest profesor de Drept administrativ devenit peste noapte mare specialist constitutional.
Eu sustin asta chiar daca sunt de parere ca parlamentul greseste grav prin procedura de suspendare, pentru ca ii lipsesc acele „fapte grave“ comise de presedinte, pe care le cere Constitutia. Fapte, nu pareri sau declaratii, pentru ca aceeasi Constitutie ii acorda presedintelui imunitate pentru declaratiile politice (art. 84, al. 2).
Dar Iorgovan nu e un om responsabil, nici macar onorabil. Intrebat acum de Cotidianul daca isi mentine parerea scrisa in 2005, da o declaratie aiuritoare: „Tezele acelea sunt depasite acum si nu mai insist, pentru ca eu nu mai sunt adeptul unui regim semiprezidential“. Din 2005 pâna acum, Iorgovan a devenit adeptul republicii parlamentare. E dreptul sau legitim. Si eu sunt adeptul republicii parlamentare, dar aceasta e alta discutie. A fi adeptul unui fel de republica sau altul e irelevant in discutie. Aici citim Constitutia pe care o avem. Acum doi ani, Iorgovan o citea intr-un fel, acum s-a razgândit, pe acelasi text. In functie de bataliile politice ale zilei. Motiv pentru care am tot dreptul sa declar ca nu avem nici un parinte al Constitutiei. Avem doar un mascarici constitutional.
