Profitând de un interviu la ProVest, Traian Basescu a lansat un atac dur la adresa celor care au sustinut teza ca Tâmplarul si Electricianul din Irak nu erau doi amarâti plecati in lume pentru a câstiga o pâine, ci doi agenti trimisi de Serviciile Secrete românesti pentru a-i spiona pe americani.
Fara logica, mai ales daca ne gândim ca nimeni n-a sustinut asa ceva, interventia prezidentiala are trei posibile explicatii firesti:
a) S-a dorit o accentuare a ipostazei de români simpli, bietii de ei, a celor doi, pentru a trage profit electoral din eliberarea lor de catre presedinte.
b) S-a dorit eliminarea oricarei suspiciuni ca Tâmplarul si Electricianul ar fi fost agenti SIE sau ai Directiei de Informatii a Armatei pentru ca oamenii presedintelui – Claudiu Saftoiu si Sergiu Medar – sa fie deasupra oricarei banuieli, dar mai ales pentru ca Serviciile Secrete, atât de indragite de presedinte, sa nu fie din nou luate la intrebari.
c) Pur si simplu, Traian Basescu n-a reusit din nou sa-si stavileasca nevoia sa bolnavicioasa de a face pe interesantul in fata camerelor de luat vederi.
Indiferent de explicatii, efortul prezidential de a-i reduce pe cei doi la conditia de simpli cetateni, nitel atinsi de tembelism (pentru ca tembelism e sa te apuci sa filmezi intr-o baza militara in Irak, dupa ce, la angajare, ti s-a pus in vedere sa nu cumva sa faci asta), intra in conflict cu multe date ale taraseniei din Irak.
Teza ca respectivii ar fi altceva decât niste simpli amarâti s-a ivit pe fondul suspiciunii ca Tâmplarul si Electricianul nu filmau asa, de dragul de a avea o amintire de la baza militara americana din Irak.
O suspiciune care izvorâse dintr-o serie de fapte ce nu corespund logic prestatiei de insi care s-au crezut o clipa turisti japonezi intr-o unitate militara de pe câmpul de lupta al unuia dintre cele mai crâncene razboaie angajate de americani in ultimii ani.
Comunicatele Coalitiei, SIE, MAE, Administratiei prezidentiale au un punct comun: cei doi au fost surprinsi filmând intr-o baza militara americana, desi Regulamentul interzicea asa ceva.
Politicienii si jurnalistii cotrocenisti s-au intrecut in a evidentia caracterul infricosator al gestului. Cei doi filmau din pur imbold turistic, daca nu chiar cinefil. Militarii americani sunt insa necrutatori cu cei care nu respecta Regulamentele de ordine interioara. In consecinta, era normal ca simplul gest de a incalca Regulamentele sa le aduca, celor doi, o sedere de trei luni in detentie, intr-o celula cu alti arabi suspectati de terorism, in conditii de o duritate neobisnuita.
In lumina acestei faime, si-ar gasi explicatia acest paradox, evident oricarei minti normale.
Simpla incalcare a Regulamentului de ordine interioara de niste civili a dus la o sanctiune de proportii incomensurabile: detinerea ca prizonieri de razboi timp de trei luni.
Ba mai mult, daca ar fi sa dam crezare afirmatiilor lui Razvan Ungureanu de la Conferinta de presa de duminica trecuta, cei doi au fost eliberati numai dupa o interventie politica la cel mai inalt nivel.
Pentru a justifica acest comportament aberant, aparatorii lui Traian Basescu au invocat suspiciunea ca Tâmplarul si Electricianul puteau filma pentru ca insurgentii sa cunoasca baza din interior. O justificare ce-si gaseste credibilitatea in amanuntul ca respectivii nu s-au apucat sa filmeze de cum au ajuns in baza, loviti de nevoia turistica de imortalizare, ci mult mai târziu, prin octombrie 2006. Ba mai mult, ca ei aveau asupra lor, in locul interzis, si un laptop. Oricât de tembel ai fi, lucrator necalificat angajat undeva in strainatate, nu risti sa fii amendat sau dat afara doar de dragul de a infatisa neamurilor de acasa imaginea locurilor in care tu ti-ai câstigat pâinea.
Tocmai aceasta explicatie a ce li s-a intâmplat celor doi face si mai ciudata reactia americanilor. Presupunând ca au fost banuiti de colaborare cu insurgentii, americanii ar fi fost obligati sa clarifice situatia in doi timpi si trei miscari. Când descoperi doi lucratori straini filmând baza din interior si-i suspectezi de colaborare cu insurgentii, primul lucru pe care-l faci e sa stabilesti rapid daca nu sunt semnul premergator unui atac din interior sau din exterior.
Comunicatul final al Coalitiei recunoaste ca respectivii n-au filmat cu rea-credinta. Se recunoaste astfel ca muncitorii nostri au filmat baza de dragul de a o avea ca amintire. Pentru a ajunge la aceasta concluzie nu era nevoie de trimiterea lor la un centru de detentie pentru a fi anchetati. Doi tembeli spun totul de cum ai pus mâna pe ei. Nu mai e nevoie nici sa-i duci la anchetatorul profesionist.
Nu s-a intâmplat asa cu muncitorii români. Ei nu numai ca n-au fost eliberati cu un picior in fund sau cu datul afara. Au fost azvârliti intr-o inchisoare cu conditii extrem de dure, au fost lipsiti de cele mai elementare drepturi.
Românii – si nu numai ei – s-ar putea intreba:
Chiar asa de tembeli sunt americanii incât sa tina doi amarâti ca prizonieri de razboi, sa le interzica orice comunicare cu exteriorul, sa-i elibereze doar dupa ce s-a creat un urias scandal, pentru ca respectivii au filmat fara aprobarea comandantului bazei?
Uimirea stârnita de aceasta intrebare s-ar putea spulbera daca ne vom pune alta intrebare.
Dar daca respectivii n-au filmat doar interiorul bazei, ci altceva, mult mai important pentru americani?
