Este pentru prima data când raspund public unuia din sutele de mesaje pe care le primeste anual un editorialist drept comentarii la articolele sale.
Saptamâna trecuta m-am declarat un admirator infocat al noii viziuni europene propuse de doamna Angela Merkel, Cancelarul Germaniei. Dau la o parte orice gluma proasta: e drept ca si eu am detinut functia de cancelar in România, dar nu se compara. In structura puterii executive din România, cancelarul este seful autoritatilor si agentiilor coordonate de primul-ministru, nu seful Guvernului. Mai mult decât atât, cancelarul român este ministru, dar nu si membru al Guvernului, deoarece intentia initiala a fost ca aceasta functie sa fie ocupata de un inalt functionar public, nu de politicieni. Oricine ar fi venit la Palatul Victoria ar fi gasit acolo un cancelar care stie ce, cum si de ce in fiecare celula a puterii executive din România. Spre lauda lui, Calin Popescu Tariceanu a pastrat structura si spiritul Cancelariei Primului-Ministru, ceea ce, din pacate, nu l-a aparat deloc de loviturile partenerilor si prietenilor politici. Ca de la opozitie Tariceanu nu a avut pâna acum prea multe necazuri. Necazurile lui au venit de la vreme (inundatii), de la virusi (gripa aviara si virusul anticipatelor), de la motocicleta si de la presedintele Basescu. Fericit politicianul care are a se lupta numai cu marinarii, vremea, virusii si motoarele!
Inchid paranteza si revin la viziunea Cancelarului Merkel. Dânsa doreste ca Uniunea Europeana sa opreasca procesul de largire „pas cu pas“, tara cu tara, si sa deschida doua mari negocieri. O negociere cu SUA, Canada si Mexicul pentru Piata Comuna Transatlantica si o negociere cu Rusia, Ucraina si tarile caucaziene pentru Casa comuna a Europei. Aceasta idee, simpla in aparenta, are toate sansele sa schimbe radical infatisarea lumii in anii care vin.
In editorialul de saptamâna trecuta spuneam insa ca in timp ce Merkel se chinuieste sa ne dea noua, europenilor, o viziune, noi, românii, ne cufundam in tot felul de nazbâtii, taxe la Giurgiu, biletele politice surprinse de coana Mita Biciclista, schimbari de borduri si cumparari de castele. Intentia mea era sa spun ca nu ar trebui ca – odata reintegrati in Europa – sa ne comportam ca si in alte vremuri, total absenti la intâmplarile lumii si complet preocupati de faptul ca vecinul si-a facut un gard. Am mai trait asa ceva. Acum nu mai avem dreptul sa spunem ca nu putem.
Suntem unul din cei 27 de decidenti ai UE, unul din decidentii NATO, mai lipseste sa fim membri OECD si nu mai exista club exclusivist pe planeta din care sa nu facem parte. Nu mai suntem la marginea lumii, nu mai suntem dominati de mintea unui cizmar, nu mai suntem robii statului. Trebuie doar sa vrem.
Si iata ce scrie dl. Victor Socolovici, unul din putinii forumisti GdS care isi dau numele intreg – asa cum cred ca ar trebui sa faca toti – ca un comentariu la editorialul meu: „România va fi si ea târâta dupa cum bate vântul si dupa cum ii duce capul pe politicieni. Ca de aceea noi n-am avut parte de un Helmuth Kohl sau de o Merckel! Nu am avut pentru ca nu stim ce vrem!“.
Ca sa nu fim târâti dupa cum bate vântul trebuie sa stim ce vrem. Ca sa stim ce vrem trebuie sa stim ce suntem. Ca sa stim ce suntem trebuie sa actionam. Numai daca actionezi iti dai seama cât si unde poti. Potenta se masoara in actiune, nu in imaginatie. In mintea noastra toti suntem eroi. Si unii chiar mai mult decât atât.
Domnul Socolovici ar trebui sa viziteze din nou România si sa vada niste politicieni români care il tin pe NU in brate. Le spui ca România ar trebui sa se integreze in NATO si ei spun ca NATO bombardeaza Serbia. Le spui ca România ar trebui sa nu-si mai exporte copiii si ei iti raspund ca tara e saraca. Le spui ca ar fi bine sa dam un pahar de lapte si un corn copiilor la scoala si ei spun ca o sa se fure din lapte si din cornuri. Le spui sa facem sali de sport, pentru ca un milion de copii sa aiba unde-si dezvolta trupul, nu numai mintea, si ei spun ca s-ar putea sa ploua in vreo doua dintre ele. Le spui sa facem autostrazi si ei te intreaba cine ia comisionul. Le spui ca ar trebui sa condamnam comunismul si ei iti spun ca rascolesti trecutul. Le spui ca acum pot sa vina cu idei, programe, planuri la masa Europei si ei te intreaba ce bani ne da Europa, ca suntem cam pârliti.
Si in aceeasi vizita l-as putea duce pe dl. Socolovici la câtiva primari. Care au luat localitatile ca vai de lume si le-au tras apa, gaze, canalizare, internet, au asfaltat ulite si au ingradit izlazul, au ridicat primarii si au adus fabricanti, farmacisti, doctori si veterinari in comuna. Tot români. Unii vorbesc acasa româneste, altii ungureste, altii tiganeste. Dar toti au buletin românesc. Cu care acum pot merge pâna la Londra.
Nu Merkel sau Kohl fac diferenta. Unii fac si altii se fac ca fac. Aceasta e diferenta.
