De câte ori aud cuvântul „special“ imi dau seama ca nu este totul in regula. De câte ori aud alaturate cuvintele „taxa“ si „special“, in ceea ce priveste fiscalitatea din România, imi dau seama ca este o noua inventie. Un botez al fiscalitatii menit sa dea senzatia de normalitate unui impozit care nu este asa.
Un exemplu recent este cel al „taxei speciale pentru prima inmatriculare“. De ce speciala? Pentru ca este aberanta. Pentru ca, de fapt, reprezinta noua varianta a accizelor pentru inmatricularea masinilor second hand.
De ce a fost nevoie de acest botez? Pentru ca România este acum stat membru al Uniunii Europene. Pentru ca România si-a asumat capitolul „Libera circulatie a marfurilor“. Pentru ca România nu poate sa faca nota discordanta si sa impiedice marfurile din Uniunea Europeana sa intre in tara. De ce a disparut acciza la importul de masini second hand? Unul dintre motive ar fi tocmai acela ca, in Uniunea Europeana, automobilul nu este considerat un lux, ci o necesitate. Si nu poti impune taxe speciale pe necesitati. Or, din câte imi aduc eu aminte din manualele de economie, acciza a fost inventata tocmai pentru a taxa luxul. Se platesc accize pe carburanti (pe luxul de a-ti permite sa consumi din resursele neregenerabile ale solului), se platesc accize pe tutun (pe luxul de a-ti permite, constient, sa iti degradezi starea de sanatate, pentru ca ulterior, personal si impreuna cu statul, sa consumi din sumele alocate refacerii sanatatii), iar exemplele pot continua. Daca aceste principii sunt nediscutabile, in schimb, nivelul lor poate fi supus dezbaterii. Pot fi accizele oricât de mari? Evident ca nu.
Din pacate, exemplul inlocuirii unei taxe cu alta nu este o noutate in România. Acum acciza a fost inlocuita de „taxa speciala“. Anul trecut, alta taxa speciala a fost inventata in România – taxa pe viciu. Aberanta in sensul fiscal al Uniunii Europene. Speciala pentru ce? Pentru ca Ministerul Sanatatii habar nu are cum sa gestioneze impozitele luate de la populatie, distribuind mai mult paturii bogate (care face afaceri cu sanatate) si aproape deloc celei sarace. S-a incercat introducerea taxei si, pâna la urma, a fost rebotezata „acciza“, ca sa fie in acord cu standardele europene si introdusa. Atunci, România marca inca o premiera: a fost singurul stat candidat la Uniunea Europeana care, dupa ce a obtinut o perioada de tranzitie pentru alinierea la nivelul minim al taxelor pe tutun, a ignorat-o si a majorat taxele in avans. De ce? Pentru ca altfel nu a mers.
Sa luam acum si taxa speciala pentru prima inmatriculare. Care este istoricul ei? Primul capitol ar veni din faptul ca România, ca stat membru al Uniunii, nu are voie sa puna bariere tarifare (piedici fiscale) in calea liberei circulatii a marfurilor. Asa ca, de la 1 ianuarie 2007, interdictia de a importa autoturisme mai vechi de opt ani disparea. Cine pierdea? Pierdeau producatorii de autoturisme noi si importatorii de autoturisme noi. Pierdea si statul român, care desi striga sus si tare ca a reusit prin cota unica sa creasca nivelul de trai, a facut in fapt doar rebotezarea unor taxe sau unor parti a taxelor. Nimic spectaculos. Asa ca reprezentantii Ministerului Finantelor s-au intâlnit cu producatorii si importatorii de automobile si au ajuns la concluzia ca ar fi bine ca profiturile comerciantilor de automobile sa fie pastrate. Pe seama cui? Pe seama celor care cumpara. Si s-a decis, prin Codul Fiscal, introducerea taxei speciale. Doar ca aceasta nu era „europeana“. Asa ca a fost pasata la mediu, motivându-i-se caracterul de „special“ printr-un scop nobil – pastrarea calitatii mediului.
Este discutabil cât de europeana este aceasta taxa, si voi detalia. Precizez insa ca aceasta modalitate a stabilit doar cum ajung banii la buget. De aici, prin transferuri intre bugete, banii pot lua ce destinatie vrea Guvernul României.
Si alte state nou-intrate in Uniunea Europeana au dorit aceasta taxa. Au si aplicat-o, doar ca acum sunt investigate de organismele Comisiei Europene. Tocmai pentru ca incalca libera circulatie a marfurilor. Si risca amenzi. De ce? Pentru ca aceste taxe vin tocmai impotriva celor care au acceptat largirea Uniunii. Adica impotriva celor mai puternici membri si a popoarelor lor.
Spre exemplu. O astfel de taxa, introdusa in România sau Ungaria, este benefica pentru germani sau francezi? Evident ca nu. Pentru ca limitarea importurilor din Germania sau Franta prin impozite speciale pune o piedica impotriva acestor taxe. Limiteaza veniturile vânzatorilor de automobile second hand din Germania si Franta. Or, ce faceau vânzatorii cu aceste sume? Le cheltuiau. Pe alte autoturisme, sau pe ce voiau ei. Si isi aduceau contributia la produsul intern brut din statul respectiv, la sistemele de sanatate, educatie, protectie sociala. Or, tocmai cei ajutati sa intre in Uniune pun piedici? Asa ceva nu se tolereaza si de aceea apar sanctiuni.
Mai pierd, spre exemplu, si românii, care sunt prea saraci ca sa cumpere lucruri proaste. Mi se va spune – cum asa? Românii sunt invitati sa cumpere automobile noi, bune. Sigur ca da, numai ca, favorizati de limitarea competitiei, producatorii auto pot ridica si ei pretul. Si ajungem sa platim acelasi produs la un pret mai mare si, prin urmare, raportul calitate/pret scade. Este mai buna o masina de 14.000 de euro noua decât o masina second hand de 14.000 de euro? Este discutabil, si tocmai de aceea, posesorul banilor, clientul, este cel care are dreptul sa aleaga.
Mai exista o discriminare. Cei cu motoare mai mari vor plati in continuare mai multi bani pentru inmatriculare. De ce? Pentru ca polueaza mai mult, spun legiferatorii. E drept, dar persoanele care aleg motoare mari consuma si mai mult carburant, prin urmare, platesc mai multa acciza pe combustibil, care se intoarce inclusiv in protectia mediului. Atunci, de ce sa plateasca acestia aceeasi taxa de doua sau mai multe ori?
Eu cred ca, prin aceasta masura, Ministerul Mediului incuraja tocmai poluarea, si nu invers. De ce? Pentru ca situatia sta astfel: 70% din parcul auto al României este non-EURO. Adica polueaza mult mai mult decât un autoturism EURO2 sau EURO3 vechi, pentru care se plateste taxa speciala. Or, prin suprafiscalizare, Ministerul Mediului nu face decât sa creasca pretul, in România, al autoturismelor foarte poluante, deja inmatriculate. Or, cel care va cumpara un astfel de autoturism la un pret mai mare il va folosi mai mult, pentru a-si amortiza cheltuiala. Rezultatul? Poluare suplimentara. Solutia ar fi putut fi taxarea prin bugetul local a motoarelor poluante si, in acest fel, banii s-ar fi intors catre comunitate, si nu, in ultima instanta, catre importatorii de automobile noi. Iar banii de la comunitate s-ar fi dus spre scoli, educatie, drumuri, sistem de sanatate. Dar, in acest caz, bugetul de stat ar fi ramas cu o noua gaura. Care nu reusea decât sa o adânceasca pe aceea facuta de cota unica, prin care banii s-au distribuit inegal mai mult la cei cu venituri mari si foarte putin la cei cu venituri mici. Si, in aceasta situatie, mai are de facut un singur lucru: inventarea de taxe speciale. Cea pentru prima inmatriculare este abia inceputul. Codul Fiscal abia a fost publicat. Urmeaza si altele.
