16.2 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiSfântul Simion Stâlpnicul

Sfântul Simion Stâlpnicul

Oamenii nici n-au observat când s-a ridicat stâlpul acela inalt, chiar in mijlocul târgului; s-au trezit cu el deodata si s-au mirat mult. Dar si mai mult s-au mirat când au vazut ca in vârful stâlpului sta un om. La inceput l-au privit cu suspiciune, considerându-l cel putin ciudat. Dar când au vazut ca ramâne pe stâlp si pe ploaie, si pe arsita, au inceput sa-l aprecieze. Intrase in peisajul târgului; se obisnuisera cu el. Dar intr-o zi cineva a observat ca nu mai este in vârful stâlpului nimeni. Simion plecase; când si unde, nimeni nu stia. Mai târziu au aflat ca plecase in cartea de aur a sfintilor ceresti. M-am intrebat de multe ori care a fost simbolistica gestului lui Simion de a sta in vârful stâlpului. Dorea sa fie mai aproape de Dumnezeu? Dar de Dumnezeu te apropii prin credinta si rugaciuni. Dorea sa fie deasupra nimicniciei si mizeriilor omenesti? Dar oamenii trebuie ajutati si nu parasiti. Dar nu sta in puterea mea sa judec.


Terestrii nostri sfinti autohtoni contemporani au luat si ei modelul Sfântului Simion Stâlpnicul. Dar in cazul lor, explicatia este clara: vor sa arate (sau sa-si arate) ca sunt deasupra noastra. Ei au perfectionat modelul, cocotând in vârful stâlpului o vila sau un mic palat. Nu au deloc rau de inaltime. Lucrul acesta se explica la unii prin faptul ca nu de multa vreme au coborât din copaci, iar la altii prin aceea ca apartin acelui tip rezistent pe care-l cunoastem si dinainte si care se caracterizeaza prin ceafa groasa, frunte-ngusta, abdomen proeminent, mâini scurte, care totusi ajung pâna la buzunar.


Pentru a diferentia diversii stâlpi, se folosesc diverse procedee. Pe unii stâlpi citim inscriptia


NUP. Pe altele, „matusa“, „socrii“ etc. Stâlpul acela vopsit in rosu apartine unui sfânt sarac si cinstit. Unii stâlpi sunt incercuiti cu un gardut, ca sa nu se vada pe ce se sprijina; pe multe porti putem citi cunoscuta inscriptie „atentie, parlamentar rau“. Stâlpii aceia strâmbi apartin unor inalti functionari din Justitie.


Nu m-ar interesa acesti stâlpi daca n-ar sta in calea noastra, obligându-ne la ocolisuri si lungindu-ne drumul. Cineva ne-a promis ca va ascuti vârful stâlpilor si-i va transforma in tepe; dar ne-a tras teapa.


Ne-am strecurat printre stâlpi si am ajuns in UE. De doi ani vorbim de cum ne vom integra; urmatorii doi ani vom vorbi de cum ne-am integrat. Evident, nu ne va mai ramâne timp ca sa facem altceva sau macar ceva. In timpul acesta, sfintii nostri pamânteni vor ramâne pe stâlpii lor, privind cu dispret la noi, umile furnici si gânganii care au ca sarcina ridicarea si intretinerea stâlpilor. Chiar daca cineva, foarte rar, e dat jos de pe stâlp, revine acolo foarte repede. La umbra marilor stâlpi se vor dezvolta stâlpisori.


Când vom constata ca a trecut timpul si noi n-am facut mare lucru, vom incepe sa bocim. Vom spune ca trebuie sa facem ceva, dar ce anume nimeni nu stie. Si chiar daca am sti, e greu de crezut ca vom si face.


Si, in cele din urma, vom pune totul pe seama destinului; caci, asa cum spune Cioran, „destinul este gestionarul tuturor neimplinirilor popoarelor slabe“.


Sau poate ca… E bine ca ne ramâne acest „poate“.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

6 COMENTARII