Nimeni nu s-a pus chezasul indoielnicului mâine,
Bucura-te-acum de toate, de iubita, vin si pâine.
Omar Khayyam
Cred ca v-ati saturat, ca si mine, de noi, analistii politici, care stim si intelegem totul, desi fiecare spunem altceva. Imposibilitatea de a determina macar câteva directii convergente face ca toate criticile aduse unora sau altora sa aiba acelasi efect, ca o intepatura de tântar pe spinarea unui elefant. Pe de alta parte, cititorii care urmaresc scena politica au opinii ferme si asteapta sa scrii numai in acord cu ele.
Am ajuns la concluzia ca incercarea de a judeca logic evenimentele politice este o cretinitate; caci nu poti judeca logic ceva ce este complet ilogic. Pâna la urma, am impresia ca analistii politici cei mai competenti vor fi recrutati din rândul psihiatrilor. Dar mai trebuie si sa traim, sa glumim, sa gasim momente de destindere. Suntem prea incrâncenati in politica, pe care mereu o criticam, fara sa gasim antidoturi. Rezist tentatiei de a analiza evenimentele saptamânii trecute, prea complexe, prea pline de continut si demagogie; va trebui sa treaca timp pâna sa le judecam la rece. De aceea prefer sa incropesc un mic pamflet in care sa-mi imaginez cum se va desfasura Revelionul in comuna Cucuietii din Dos.
Primarul comunei a hotarât sa petreaca Revelionul, impreuna cu rudele si prietenii, in sala de consiliu a primariei; ca tot nu-l controleaza nimeni. Muierile au pregatit bucatele acasa la Suca a lu’ Zapacitu, din capu’ satului. Fiecare a adus din ceea ce a obtinut in gospodaria proprie. Veta a lu’ Pamatuf a adus morcovi din Grecia. Verginica a lu’ Cacareaza a adus usturoi din Turcia. Geta a lu’ Carcalete a adus burta importata din America, iar Floarea lui Sorici a adus pulpe superioare unguresti. Numai Nutzi (asa vrea ea sa-si scrie numele), secretara de la primarie, a venit cu pulpele ei superioare; dar nici pieptul nu era de lepadat, de aceea satul ii spune Elena Udrea. Nutzi era intr-adevar frumoasa si uneori casta si virtuoasa. Numai porcii erau românesti; slava Domnului ca la noi se mai gasesc atâtia porci. Trascaul si zaibarul, specii rare pe cale de disparitie, erau din belsug; procurate din fonduri europene de dom’ primar.
In capul mesei l-au pus pe parintele Pandele, caruia tot satul ii spunea popa Damigeana. Preoteasa il parasise de mult, plecând spre regiuni cu ape minerale. Lânga parinte au pus-o pe Nutzi; popa tragea cu ochiul, spunând in gând „si nu ne duce pe noi in ispita“. Apoi isi facea cruce, ducea paharul la gura, si-l punea gol pe masa spunând „amin“. De la un timp, incepu sa-l doara mâna de atâtea cruci.
Un timp, oamenii s-au uitat le televizor; dar curând s-au saturat de Tatulici, si-au inceput sa se joace de-a „cel mai bun din zece“. Cineva a propus sa voteze care e cel mai bun preot din sat; lucrul era usor fiindca era doar unul. Suca a lu’ Zapacitu, care era stapânul damigenelor, protesta, spunând ca el vede doi, care seamana leit unul cu altul. Pâna la urma s-a hotarât sa se treaca la marii politicieni. Gogu, caruia satul ii spunea „pompagiul“, fiindca avea o statie PECO, spuse ca el il prefera pe Tariceanu, fiindca are nevoie de petrol. Veta, care sufera de tulburari intestinale ce se manifestau zgomotos, vota pentru Basescu. Varvara, care activase cersetoare in Germania si Italia, spuse ca-l prefera pe Becali, fiindca da de pomana. Floarea, de curând externata de la Poiana Mare, isi exprima afinitatea fata de Vadim.
Panait, intelectualul satului, care facuse un an de facultate, il prefera pe Vanghelie, care e cult si citeste almanahe. „Parca mai e unul, Geoana“, remarca timid cineva. Popa il corecta: „Il cheama damigeoana, dar nu-l cunosc“. Dupa care mai facu o cruce, goli paharul si zise „amin“. Baba Paraschiva, care de curând implinise 90 de ani si care dormea cu capul pe masa, se pronunta si dânsa: „Cel mai mare e tot Ceausescu“. „Babo, a murit de mult“. „Nu ma prosti tu pe mine; am vazut duminica la televizor când l-au facut presedinte de onoare“.
Scandalul incepu atunci când Suca a lu’ Zapacitu spuse ca Stoica Stolojan e cel mai mare. Panait, intelectualul satului, protesta, spunând ca astia e doi. Atunci Suca ceru voie sa faca o declaratie politica. I se aproba, si atunci ii trânti un pumn in nas lu’ Panait, care ceru drept la replica. I se acorda si atunci incepu sa-i dea cu o sticla in cap lui Suca, subliniind verbal ritmicitatea loviturilor: Boc, Boc, Boc. Muierile combatantilor se apucara sa se coafeze reciproc, in timp ce la televizor se prezenta reclama: „La Berlin ploua, coafura rezista; la Amsterdam bate vântul, coafura rezista“. Popa Damigeana privea conflictul, visând o eventuala inmormântare. „Mortii cu mortii, viii cu viile“, zise popa si mai goli un pahar.
Tocmai când conflictul promitea sa se generalizeze, pendula primariei suna miezul noptii. Toti incepura sa urle „Am intrat in Europa!“. Baba Paraschiva, care visa ca merge cu trenul, striga: „Am ajuns la Caracal?“. „Nu, babo, in Europa“. „Doamne iarta-ne, n-am bilet pâna acolo“, sopti baba printre cruci. Popa privi lung la vecina lui si zise: „Nutzi, am intrat in Europa. Nu vrei sa vii si tu?“. Apoi repede popa murmura: „Si nu ne duce pe noi in ispita. Desi n-ar fi pacat prea mare“. Si stoarse cu durere ultimii stropi din damigeana.
Afara, toate potaile satului, ascultând indicatiile comisarului nostru cu multilingvismul, latrau in toate limbile europene. Pâna si boul Jean ii spuse Joianei „Je vous aime“. „Taci din gura ca esti bou. Stii ca n-ai cu ce. Acu’ ca sunt vita europeana ma marit cu un taur din Spania“.
Mesenii, care reusisera sa-si consolideze pozitia verticala, pornira spre casa, inotând prin noroiul european al ulitelor. O Luna mare, europeana, lumina satul adormit, asternând blanuri argintii pe umerii infiorati ai caselor. Daca credeti ca v-am spus lucruri vesele, va inselati; cititi printre rânduri. V-am vorbit cu un zâmbet dureros despre acea Românie de care nu prea vorbim; ramasa in urma, confuza, neajutorata, incapabila sa reactioneze si sa se adapteze, macinata si divizata de pasiuni neesentiale si inutile. Dar, de fapt, cam asa este cea mai mare parte a tarii.
