Daca batalia pentru Anglia in 1940 a fost pentru controlul spatiului aerian, batalia pentru România in 2006 se da pentru controlul energiei. Vedem in ultima vreme cele mai spectaculoase rasturnari de situatie, au aparut si spioni, si consultantii suspecti, si acuzatia de tradare, de amenintare a sigurantei nationale si tot ce vrei. Il gasesti pe James Bond la colt de strada, in birourile capitonate, prin banci, prin sediile companiilor multinationale, dar si la Cotroceni si Victoria. Serviciile speciale au de lucru, sunt in plina efervescenta creatoare. Pot sa isi arate eficienta si sa devina simpatice amatorului de romane politiste si telenovele cu complicatii la Viena, Sofia, Moscova, Londra…. Românii au debutat pe piata internationala a traficului&contrabandei cu petrol in timpul razboiului din Iugoslavia, când multe averi din România si-au pus bazele. Dar acolo erau niste gainarii, facute cu trenuri cisterna incarcate cu ce le era mai drag sârbilor si croatilor, muntenegrenilor si bosniacilor: petrol, benzine si alte marafeturi. Poate le-am dat in dar si arme, ca tot se macelareau intre ei. Dar despre asta nu sunt sigur deloc. Desi, uite, au aparut acuzatii ca am fi trimis tocmai in Congo bravele AKM-uri, si tot in acelasi scop: aia sa se macelareasca si intreprinzatorii nostri bravi sa faca multe parale.
De data asta e ceva mai complicat. Cafteala e mai generala. Rusia si UE nu se prea inteleg, ca sa nu zic chiar deloc, in legatura cu energia. România e piesa mica, dar e si ea pe tabla de sah. Fostul spion Putin stie ca e in carti atâta vreme cât poate santaja Europa si o poate obliga la decizii strategice, daca se foloseste de gazele naturale din Siberia, de petrolul din Caspica. Asta e jocul lui. Lukoil bântuie prin Europa. Dar se agita si alti „marcanti“ ai fostului imperiu, care tin sau nu de mafie sau de stat. Ceea ce intr-un sens e cam tot aia – o spune si Putin de altfel, când se razboieste cu oligarhii, dar o spun si altii – in Rusia, ca si in Occident – aratând spre Putin. Spionul rus care a pierit misterios la Londra arata ca nu se glumeste deloc la Kremlin sau prin alte parti, la Lubianka… O fi cazut zidul de la Berlin, dar asta poate ajuta „bratul lung al revolutiei“ in loc sa impiedice pedepsirea „tradatorilor“. S-a incheiat razboiul rece, dar razboiul secret continua cu mai multa fervoare.
Si la Bucuresti se vorbeste de spionaj, de tradare, de scurgere de informatii, si de tot felul de ingrediente. Cât adevar este in toate povestile astea e greu de stiut. Ma feresc ca Dracu’ de tamâie sa fac speculatii, sa ma las manipulat de „informatii sigure“ care ne intoxica zilele astea. Oricum, lucrurile sunt altfel decât par. Chiar daca respectivii vor ajunge intr-o sala de tribunal, esentialul tot nu va fi spus si adevarul nu o sa il aflam. Presupun ca undeva, pe parcurs, cei care acum se dusmanesc si se lupta orbiti de pofta de câstig vor cadea la pace. Acest razboi mediatic este doar aparenta, partea vazuta a unui razboi subteran, unde teatrul de operatii nu e numai România. E o poveste care duce in Orient, dar si in câmpurile petrolifere din Texas si Venezuela. In fostele republici islamice din ex-URSS. La bursele din NY, Tokio si Londra… E un domino in care noi suntem numai o piesa. România a vândut prost ce a vândut. Banii se amesteca tare de tot cu politica. Din cauza asta ii vedem pe liderii nostri având un comportament pe care l-as caracteriza „naiv“, „paradoxal“… Suntem prea mici pentru un razboi atât de mare, imi vine sa spun.
Parchetul a intrat in forta, face arestari, un ministru se plânge ca este urmarit, ca telefoanele ii sunt ascultate… O sedinta CSAT, dedicata problemei energetice, face si desface… Si isi propune planuri de masuri, strategii. Am mai auzit bancul asta si nu ne-a folosit la nimic. De fapt, agitatia asta e legata de 1 ianuarie 2007, când regulile se schimba. „Banditii“ se pozitioneaza pentru ca la anul sa insface cât mai multe fonduri UE, sa apuce cât mai mult din piata, sa controleze energia. E o chestiune de putere. Si ea nu e la Bucuresti.
