In urma cu câteva saptamâni s-a desfasurat in Bulgaria unul dintre turneele de calificare la volei feminin pentru Cupa Mondiala de anul viitor. Practic, au fost cele mai bune echipe din Europa, iar spectacolul a fost de superclasa, cu surprize si rasturnari de clasament de la o zi la alta.
Turcia, dupa ce a batut Italia si Rusia – cele mai puternice echipe, a fost invinsa de Serbia si a pierdut astfel calificarea. Diferenta dintre ce se joaca acolo si ce se joaca la noi este mare. Ca si la fotbal in Liga Campionilor sau la handbal (a se vedea meciul HCM Constanta – Kiel), si la volei exista o mare prapastie intre echipele de top din Europa si cele românesti. In prezent, toate echipele de la turneu au in teren cel putin trei – patru jucatoare de peste 1,92 metri, astfel incât au un blocaj si un atac de invidiat. La noi, cele mai inalte jucatoare au in jur de 1,86 metri, adica din start o diferenta de sase – opt centimetri la media pe echipa. De asemenea, aceste jucatoare de peste 1,92 metri se misca in aparare precum cele de 1,70 metri de la noi, având o indemânare si o viteza de reactie foarte buna. Aceasta diferenta pleaca in primul rând de la selectia copiilor, precum si de la fortarea invatarii unor procedee tehnice, dar fara a avea si suportul fizic corespunzator. Cu alte cuvinte, fara a avea rabdarea de a invata ABC-ul voleiului asa cum trebuie. In loc sa se incerce, la inceput, dezvoltarea gândirii, a intuitiei fazei, precum si a indemânarii si vitezei, majoritatea ajung deja la atac! Adica, la o executie destul de dificila la vârsta mica.
In prezent, in Europa, pregatirea fizica se face in sala de forta, incepând de la 14 – 15 ani, totul fiind individualizat, pe fiecare sportiv, astfel incât la 17 – 18 ani acesti juniori pot evolua fara probleme in echipe de seniori. La noi, aceasta pregatire incepe la nivelul senioratului. In fine, dar nu in ultimul rând ca importanta, trebuie subliniat faptul ca diferenta este facuta de banii investiti in sport, in selectie, pregatire, refacere, hrana, medicamente, echipament si competitii. Trebuie inteles ca sportul este o arta, iar arta se plateste scump!
Pâna nu se vor aloca bani in sport pentru a avea echipe de performanta si, implicit, modele care sa atraga copiii la sport, pentru a putea mari baza de selectie, distanta dintre noi si elita europeana se va mari mereu si ne vom uita la ei ca fiind din alta galaxie.
