Sorin Ionita, unul dintre cei mai capabili analisti politici ai zilelor noastre, om sub 40 de ani, dar cu o activitate de invidiat, ceea ce dovedeste ca nu vrea sa treaca prin viata ca gâsca prin apa, scrie un articol in Evenimentul Zilei cu un titlu foarte inspirat: „Biologia nu salveaza România“.
In esenta, dl. Ionita analizeaza scolile de vara ale partidelor, care anul acesta au facut ceva vâlva prin presa autohtona si constata ca nu prea apar lideri noi. Dl. Ionita o remarca pe Elena Udrea de la PD (nici nu ai putea sa o treci cu vederea!, blonda, in floarea vârstei, demisionara de la Cotroceni, are toate datele sa se faca remarcata), pe Kelemen Hunor de la UDMR, Olguta Vasilescu de la PRM si mentioneaza in treacat pe deja foarte cunoscutul Victor Ponta de la PSD impreuna cu perechea sa neoficiala Daciana Sirbu. De la liberali, dl. Sorin Ionita nu poate da decât un exemplu negativ, respectiv foarte tânarul prefect de Iasi, Radu Prisecaru, de curând prins in flagrant delict de DNA in timpul unei intâlniri in care se negocia retrocedarea a 12 hectare de teren in schimbul unei cote de trei hectare.
Dl. Ionita este dezamagit ca noua generatie de politicieni nu pare deloc sa fie mai buna decât cea veche. Marcat de rationamentul „cine a invatat la rusi nu poate gândi ca Bush“, dl. Ionita pare sa fi crezut ca, daca vechea generatie de politicieni va fi inlocuita cu una biologic mai tânara, atunci bunele obiceiuri de coruptie, dogmatism si incompetenta vor fi eliminate automat. Om inteligent si patrunzator, dl. Ionita sintetizeaza: „In concluzie, e cam nasol. Daca doar eliminarea unora pe criteriu de vârsta si inlocuirea cu altii mai tineri ar fi facut din România o tara europeana, ce simplu ar fi fost. Din pacate, metoda nu functioneaza. Fara schimbarea regulilor jocului, in primul rând a celor de recrutare si motivare in partide, tinerii care vin vor arata la fel ca batrânii care i-au adus (de multe ori direct la vârf, din afara partidului, scurtcircuitând mecanismele), doar poate mai ahtiati si mai vigurosi la datul din coate dupa functii“.
Mirat de propriul rationament, dl. Ionita omite un lucru esential. Radu Prisecaru, tânarul prefect liberal, nu e un simplu exemplu de biologie invinsa de sociologie. Ce este fundamental in povestea respectiva este cu totul altceva.
Negustoria lui Radu Prisecaru pare un deal corect, cum ar spune profesionistii retrocedarilor de pe tot cuprinsul patriei. Ai acte pentru doua mii de metri patrati de teren in centrul orasului? Bun, daca le vrei inapoi, dai cinci sute de metri sau echivalentul in bani, mai bine euro decât lei. Sau: nu pot sa-ti dau terenul pe vechiul amplasament, dar ti-l dau lânga un parc, am si cumparatorul, dânsul iti da atâta, din care eu am un sfert. Acest gen de afaceri se petrec cu zecile in fiecare luna in toate cele peste trei mii de primarii din România. Pâna acum au mai fost ceva scurgeri prin presa, dar nimeni nu a facut un capat de tara din cazurile respective. Primarul si prefectul iau ceva, omul cu drepturile ia o parte, negustorul ia un teren sau o casa cu o valoare mai mare decât pretul platit. Pare ca toata lumea este multumita. In realitate, este un furt de cea mai joasa speta care imbogateste generatia actuala de alesi locali si functionari publici pe spinarea generatiilor trecute. Este un furt transpartinic, unde conduc udemeristii se intâmpla la fel ca si in primariile unde conduc pesedistii, liberalii, democratii sau peremistii.
Ce este insa esential in cazul lui Prisecaru este cu totul altceva. Cei care voiau sa-si recupereze proprietatile, doi universitari, sot si sotie, au apelat la DNA! Procurorii respectivi au analizat cazul in tacere, i-au instruit pe cei doi soti beneficiari de retrocedare, le-au pus aparate de ascultare pe corp si i-au trimis la intâlnire. Flagrantul s-a realizat cu cooperarea celor ce urma sa fie jefuiti prin retrocedare. Acesta este adevaratul fapt fundamental in toata istoria prefectului de Iasi: doi oameni au avut incredere in DNA. Doi oameni au avut incredere in institutiile statului. Doi oameni nu s-au sfiit sa fie instruiti ca niste agenti secreti si sa coopereze cu statul. Este o enorma realizare. Intr-o societate in care tot ce este de stat este din capul locului prost, corupt, bolsevic, mason, incompetent, intârziat si demn de dispret, doi oameni au apelat la institutiile statului sa demaste un caz altfel foarte raspândit de coruptie. Acesti doi oameni ar merita decorati. Ei sunt o minoritate. Cu alte cuvinte, ce i se pare domnului Ionita „nasol“ este de fapt prima gura de aer prospat intr-o societate sufocata. Biologia nu salveaza România, dar increderea, cu siguranta. As putea sa va comunic ca increderea populatiei in justitie este la cel mai scazut nivel din 1996 incoace. Asta ca sa nu va mirati daca dl. Prisecaru este declarat nevinovat de instante, iar cei doi universitari sunt târâti in procese de calomnie si pictati drept turnatori in centrul universitar Iasi.
