17.8 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiIon Antonescu si cel mai mare paradox românesc

Ion Antonescu si cel mai mare paradox românesc

De vreo saptamâna, primesc dulci telefoane de felicitare sau incruntate apeluri mustratoare pe una si aceeasi tema. Unii imi spun: „Bravo, domnule, era cazul sa spuna cineva adevarul despre maresal!“, iar altii imi zic: „Domnule, nu ne asteptam ca tocmai dumneata sa-l lauzi pe maresal!“. Despre ce este vorba: in cadrul proiectului de televiziune Mari Români, care se deruleaza pe TVR 1, am acceptat – „ademenit“ de cunoscutul regizor timisorean Florin Iepan – sa facem un documentar despre maresalul Ion Antonescu. In ultimele luni, Antonescu a fost votat masiv de cei care au raspuns chestionarului TVR, astfel incât maresalul se afla, in acest clasament, intre primele zece personalitati reprezentative ale neamului. Nu acest fapt a dat semnalul telefoanelor pe care le primesc; ci campania de promovare ce are loc pe postul de radio Europa FM, in care, intr-un spot publicitar, se aude – printre alte voci, care „sustin“ alte personaje – si vocea mea, spunând (asa era regula jocului…) „Sunt Adrian Cioroianu si pledez pentru Ion Antonescu“. Surprinzator e ca atât cei care ma felicitau, cât si cei care ma mustrau nu vazusera documentarul – el va fi difuzat pe TVR 1 abia in aceasta seara.


Inca o ocazie pentru a ma convinge ca, de fapt, pentru cei mai multi dintre români fostul maresal Antonescu este o mare necunoscuta. Intre „ceea ce se crede“ si „ceea ce se stie“ e o distanta mare. Faptul de a fi murit in urma unui proces regizat de sovietici (in iunie 1946) l-a transformat pe Antonescu in martir – ocazie cu care se pierde din vedere ca, de-ar fi fost judecat (sa admitem) chiar si de americani, sfârsitul lui ar fi fost acelasi. Majoritatea românilor stiu ca, in statul lui Antonescu, evreii nu au purtat steaua galbena pe haine – asa cum erau obligati sa poarte evreii in alte state europene. Mai putini români sunt dispusi sa accepte si reversul monedei: daca Hitler ar fi câstigat razboiul, toti evreii din România – cu stea sau fara stea galbena pe haine – ar fi ajuns in lagarele germane de exterminare, si asta cu acordul lui Antonescu. Chiar si asa, in sarcina lui Ion Antonescu intra circa 280 de mii evrei români si ucraineni ucisi (la Iasi, la Odessa sau in Transnistria) si circa 12 mii de tigani morti in urma deportarilor in zona râului Bug (episod de pe urma caruia se mai fac unele glume proaste si macabre pe stadioanele noastre de fotbal, acolo unde joaca Rapidul in deplasare!). Apoi, chiar si cei care stiu aceste lucruri cred ca Antonescu a gresit numai fata de minoritati. Oare? Prin faptul de a fi bagat România in razboi fara nici un fel de tratat scris cu Germania, pe simplul cuvânt „de ofiter“ al lui Hitler, mie mi se pare ca Antonescu a gresit mult si fata de majoritatea româneasca. In fine, se mai crede ca Antonescu, din „onoare“, ar fi ramas fidel lui Hitler pâna la sfârsit. Nu e adevarat. Antonescu a tolerat negocieri diplomatice cu aliatii antihitleristi inca din 1943 – de când a inteles ca e posibil (si) ca Germania sa piarda razboiul. El a asteptat pâna in ultimele sale zile ca englezii sau americanii sa-i ofere conditii mai bune pentru o eventuala pace separata – numai ca acestia hotarâsera tacit ca zona României sa cada exclusiv in responsabilitatea sovieticilor.


Exista un detaliu pe care nimeni nu-l poate contesta: in mod evident, Ion Antonescu a fost un mare patriot. Iubirea lui de patrie e mai presus de orice indoiala. Totusi, cred ca noi, românii de azi, avem datoria de a ne intreba daca iubirea de patrie poate functiona ca un alibi universal. Nimeni nu va putea demonstra vreodata ca Nicolae Ceausescu nu si-ar fi iubit si el tara. La fel, avem toate motivele sa credem ca si Stalin a iubit URSS, si Hitler a iubit Germania, iar Fidel Castro isi iubeste Cuba. Desigur, a nu se intelege ca as pune semnul egalitatii intre aceste personaje. Ce vreau sa spun este ca, din pacate, iubirea de patrie a conducatorului nu asigura automat o viata mai buna pentru supusii sai – ba uneori chiar face viata mai rea!


Cred ca acesta este cel mai mare paradox românesc: noi am avut foarte multi conducatori care si-au iubit tara si foarte putine perioade in care românii, efectiv, sa traiasca bine. O fi, oare, vreo legatura?

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

4 COMENTARII