Dupa remiza cu Bulgaria, tricolorii au dat practic apa la moara ziaristilor. România trebuia sa câstige dupa cum a aratat jocul. Asezarea echipei, modul cum recupera colectiv, constructia pe atac, inversul fazei de aparare (unde se câstiga practic meciul) ma faceau sa cred ca bulgarii nu vor avea nici o sansa la Constanta. Dar fotbalul aduce tot timpul si greseli, colective sau individuale, asa cum s-a intâmplat si la jocul de sâmbata seara, decisiv pe undeva. De ce spun acest lucru? Pentru ca un punct e un punct, iar trei puncte sunt trei puncte, mai ales in contextul luptei directe pentru un loc la Europene.
Prima greseala apartine lui Lobont, care nu apara nicaieri in afara de echipa nationala si mai apara si slab. La lovitura libera a avut pozitie proasta in spatele zidului si i-a trecut si mingea pe lânga mâini. Un gol usor luat la nivelul unei campanii care se doreste incheiata cu o calificare.
Al doilea gol a fost la fel de usor luat. O diagonala simpla, Contra doarme ca si la alte meciuri ale nationalei si, dintr-un meci la discretia echipei noastre, am intrat in sedinta. Piturca nu a crezut in nici un moment ca se mai poate intoarce rezultatul. De ce spun asta? Se vede dupa schimbari, care nu au dat randamentul scontat.
La ora actuala, România are sanse de calificare, dar nu mai poate sa-si permita sa faca greseli vizavi de rezultate. Bulgaria reprezinta o echipa cu nume si fotbalisti care joaca titulari la echipele lor de club, dar nu sunt la fel de omogeni ca noi. Mizez inca pe prietenia pe care o vad ca exista in sânul echipei nationale. Si sper sa se materializeze printr-o calificare.
Trecând la Universitatea Craiova, sunt de parere ca venirea lui Ungureanu este de bun augur, cu toate ca au durat foarte multe luni aceste negocieri secrete. Cred ca el cunoaste foarte bine elementele de angro aduse de la Caracal si le va da câte un rol in piesa ce se va juca de acum in colo. Sunt benefice aceste achizitii din intermercato, chiar daca doar la nivelul conducerii tehnice, pentru ca ma gândesc la cluburile mari din Europa, care au asemenea valori in conducere, ce fac imagine asa cum au facut si performanta.
Acum aveti bani, aveti conducere, mai trebuie si echipa la nivelul acesteia, care trebuie sa obtina performantele pe care le cer suporterii. O echipa cu traditie si performante nu incape pe mâna unora care nu au nimic in comun cu ea, pentru ca ii vor schimba asezarea, dinamica jocului, iar publicul cere tot timpul ceea ce a vazut ani de-a rândul, pentru ca ramâne cu acea imagine, veche sau noua.
In decursul anilor, antrenorii care se succed la o echipa trebuie obligatoriu sa cunoasca tot ce vor publicul, conducatorii si investitorii. Adica aceeasi asezare pe teren, aceleasi culori, aceleasi simboluri, transferurile sa se faca pe posturi. Un club mare nu schimba din trei in trei etape conducatorul si antrenorul si pastreaza publicul alaturi prin aceleasi jocuri bune, pentru ca suporterul are cultura fotbalistica.
Inchei urându-va bafta si noroc. Gata, ajunge cu atâta apa la moara!
