Intreb si eu, precum se intreba un taran la sesiunea din vara a bacalaureatului.
Tu, frate al meu român, care ai reusit prin munca, talent si corectitudine sa devii cetatean respectat al altei tari, pe ce te bazezi ca vei avea motive sa revii definitiv in tara stramosilor tai, unde sa fii pretuit pentru munca ta, pentru cinstea ta?
Tu, frate al meu, plecat sa culegi capsunii altora, lasându-ti copiii de izbeliste, pe ce te bazezi ca vei putea cândva munci in tara ta, ogorul tau, pentru tine, sau te vei putea intoarce la catedra?
Tu, frate al meu, ramas aici, care, ca si mine, nu esti atât de inteligent precum conducatorii nostri, dar nici atât de prost precum ne cred ei (desi depunem eforturi serioase ca sa le dam dreptate), pe ce te bazezi ca vei trai mai bine daca, incremenit in naravuri balcanice, acceptând o existenta situata intre compromisuri si umilinte, continuând sa arunci gunoiul pe strada, pendulând intre slujba si cârciuma, astepti sa ti se „dea“ o portie „compensata“ de fericire?
Evident, intrebarile acestea sunt retorice, nefondate si rautacioase dat fiind faptul ca zilnic ne continuam „alpinismul“ spre noi culmi de progres si civilizatie si ca am intrat demult in „iepoca“ de aur (fals). Mai mult, clasa noastra conducatoare, formata, in majoritate, din cei mai buni (la furat) fii ai poporului, se gândeste continuu la viitor (al lor).
Conducatorii nostri iubiti s-au gândit cât de bine ar fi (pentru ei) sa avem (re)alegeri anticipate, pe care au si inceput cu grija sa le pregateasca. Astfel, toti cei câtiva corupti majori care, pentru impresie artistica, mai erau in puscarie au fost eliberati. Cei in libertate, chiar daca sunt in cercetare, apar la TV dându-ne lectii, sau sunt in adormire. Durata cercetarii dosarelor lor, precum si deciziile depind de patriotismul pe care il vor manifesta la prezumtivele alegeri anticipate. Pentru unii rezultatul va fi fericit imediat. Altii vor fi obligati sa astepte câteva saptamâni pentru ca justitia sa-i declare inocenti. Au fost deconspirati un parlamentar, un ziarist si doi popi; deja prea multi. Restul turnatorilor se dovedesc a fi fost, in fond, urmariti; de aceea se preconizeaza sa li se acorde niste privilegii, precum revolutionarilor. Toti ofiterii de securitate au fost cu fata umana, de aceea trebuie sa li se mareasca pensiile.
Cu o clasa politica ramasa aproape aceeasi, dar complet purificata, se poate trece la alegeri, tot pe liste. Caci noi nu suntem copti pentru democratie, pe când „ei“ sunt „rascopti“. Alegerile pe lista au marele avantaj ca nu pot permite aparitia in Parlament a unor persoane dubioase; drept urmare, toti parlamentarii vor fi la fel. Si apoi, adevarata valoare se poate constata numai prin posibilitatile intelectuale de a-ti cumpara un loc pe liste. Cum e si normal, Parlamentul, având cota de incredere cea mai jalnica, trebuie sa primeasca multe alte drepturi decât cele existente. Nu de alta, dar un presedinte ar putea avea idei bizare, ca de pilda deconspirarea; ceea ce ar conduce la triada deja obisnuita: veselie, isterie, parodie.
Voi, politicieni de trei parale, ce ati facut pentru tara ca sa aveti tupeul sa va realegem? Ati realizat performanta nebanuita de a distruge si ceea ce mai functiona mai bine sau mai rau in tara. Toate sectoarele importante sunt la pamânt. In schimb, voi si acolitii vostri ati realizat averi fabuloase, bazate pe mizeria si saracia a opt milioane de români. Dar, din nefericire, gasim mereu explicatii, dar nu si solutii. Si din fericire ne putem exprima nemultumirile in presa (aproape libera), desi nu ne baga nimeni in seama. Dar este o descarcare psihologica, si oarecum fiziologica. E ca si cum ai lua un purgativ, dupa care te simti usurat.
Ma intreb de multe ori daca stim cu adevarat ce vrem. Mi-amintesc când la Mamaia, intr-o vara, un medic din Olanda m-a rugat sa-l duc la un dispensar medical, fiindca facuse o entorsa. Inauntru, asistentul medical pusese pe birou o bucata de slanina pe ziarul „Sportul popular“, cu care se si stergea la gura de unsoare. Lânga el, traditionala sticla de tuica si cu dop de cocean. Am impresia ca multi dintre noi am ramas la aceeasi pretentie despre nivelul de trai.
Am citit despre un sondaj, pe care il accept, fara nici un drept sau pretentie sa-l ignor, contrazic sau refuza… Din acest sondaj rezulta ca valoarea culturala cea mai mare a României e Adrian Paunescu, cel mai moral român e Corneliu Vadim Tudor, iar cel mai mare politician de azi si din toate timpurile este Gigi Becali. Asa este; astea ne sunt vârfurile, iar noi suntem, prin urmare, sub valoarea lor. Ceea ce explica aproape totul.
Am mai vorbit de chiaburul care, indemnat de bulanele unor priboi, golea cu polonicul o latrina, pentru a recupera cocoseii aruncati acolo, in speranta ca va scapa de puscarie.
Chiaburul a murit la Canal; mirosul acela pestilential de rahat rascolit m-a urmarit multi ani ai copilariei.
Credeam ca l-am uitat, dar acum il simt din nou, parca mai puternic.
Multe lucruri put azi in România!
