In multe carti ale mele am facut apologia verii, a cerurilor albite de seceta, a pietrelor fierbinti si a ierburilor cu mirosuri tari, a zilelor toride in care câinii cauta cu limba scoasa un petic de umbra. Nu pot fi banuit, prin urmare, de vreo prejudecata legata de anotimpul in care ne aflam. Cel mult, mi se poate spune ca la batrânete suportam mai greu excesele climatice si ca, fiind cardiac, judec acum medical, nu afectiv. Dar, recunosc, vara pe care o parcurgem mi se pare si exasperanta si neobisnuita. Nu cred in prostii de genul teoriei cu „bombe meteorologice“, luata in serios, se pare, de o comisie din parlament cu câteva saptamâni in urma. Ma tem doar ca avertismentele oamenilor de stiinta, referitoare la inconstiente care pot duce la dezechilibre climatice, incep sa se confirme. In orice caz, vara din 2006 e una cum n-am mai vazut. „Capricioasa“ e un termen blând. E o vara a extremelor. „Isterica“, imi vine sa spun. In unele orase, lesina oameni pe strada din pricina caniculei, in altele, cum vad la televizor, se prabusesc peste strazi si peste arbori ploi violente.
In politica, situatia nu e mult diferita in aceasta vara, care a stricat, se pare, vacantele politicienilor. Altadata, odata cu caldura, venea si plictiseala. Lipsa de evenimente ajungea sa fie cronica, iar televiziunile se chinuiau, cum puteau, sa stoarca „rating“. Acum, de câteva saptamâni, mai exact de când a disparut Omar Hayssam, viata politica a luat foc. Si iata-ne, la sfârsitul lui iulie intr-o criza fara precedent.
Ani in sir, dupa ‘89, lupta s-a dus intre Putere si Opozitie, in formele speciale pe care le-a impus situatia din România. „Stânga“ banuita mereu ca ar fi, prin persoane si prin sechele, mostenitoarea partidului comunist, s-a confruntat cu „dreapta“, care a clamat „schimbarea“, chiar când singura schimbare era, in realitate, doar a mâinii cu care se „privatiza“ comunismul. Adica, mai direct spus, se fura. In campania electorala din 2004, a fost importata in România moda „portocalie“. S-a alcatuit „pe dreapta“ o alianta intre liberali si democrati care a reusit sa-l duca pe Traian Basescu la Cotroceni si sa rastoarne PSD de la putere.
Si au urmat „noutatile“! Prima a aparut in 2005. Acaparat de luptele interne izbucnite dupa pierderea puterii, PSD a devenit aproape un figurant pe scena politica. Vechile transee s-au astupat. In schimb, s-a cascat o falie puternica in tabara portocalie, intre liberali si democrati. Si destul de repede s-a declansat „razboiul palatelor“. Traian Basescu nu pierdea nici o ocazie pentru a azvârli „petarde“ de la Cotroceni asupra Palatului Victoria. Si, bineinteles, PD, care s-a comportat din ce in ce mai evident nu ca un partid, ci ca o trupa a presedintelui, l-a secondat. Nu trecuse nici un an de la mitingurile in care Alianta „portocalie“ anuntase poporul român ca va lupta impotriva „sistemului ticalosit“, aratând cu degetul spre PSD. Acum ostilitatile nu se mai duceau intre Putere si Opozitie, ci inlauntrul Puterii! In guvern si, mai ales, intre guvern si presedintie. La un moment dat, Palatul Cotroceni n-a mai comunicat cu Palatul Victoria decât prin intermediul televiziunilor, unde Traian Basescu declara ca regreta numirea ca prim-ministru a lui Calin Popescu Tariceanu, iar Calin Popescu Tariceanu isi dezvaluia intentia de a-l „dezamagi“ in continuare pe presedintele „prea jucator“.
A doua noutate e in curs. In premiera post-decembrista, a aparut o transee intre parlament si presedinte. Cu exceptia PD, partidele parlamentare au format o tabara anti-Basescu in chestiunea „serviciilor“!
Precum se vede, politica de pe malurile Dâmbovitei concureaza meteorologia.
