Cazul Hayssam a realizat, involuntar, un lucru care, daca s-ar repeta, ar fi benefic; a reusit sa antreneze la discutii un numar mare de cetateni. Evident, informatiile noastre esentiale sunt sumare; (ca si ale celor din mass-media de altfel). Dar ele sunt completate de ipoteze, fantezii, supozitii, care toate poarta pecetea afinitatilor politice ale fiecaruia. Se poate observa insa o polarizare totala in doua categorii umorale distincte; total pro… si total contra… (In locul punctelor puteti pune pe cine doriti dintre cele doua mari tabere politice). Totul e cu care ochi privesti lucrurile.
Pentru a elimina posibilul subiectivism care ar putea aparea astfel, organismul uman a creat chiasma nervului optic. Cei doi conductori care colecteaza imaginile vizuale prin ochi se unesc inainte de a ajunge la traductor, adica la creier. Acest lucru permite perceperea lucrurilor in ansamblu, si nu divizat. M-am gândit sa cercetez in cazul Hayssam, urmarind ceea ce s-a scris deja in presa sau s-a transmis la radio ori TV, cum se vede acesta cu ochiul stâng si cum cu cel drept. Accentuez, nu judec, nu critic, nu acuz, nu apar, nu-mi exprim opinii, ci organizez niste intrebari, niste probleme concrete si verificabile.
Geoana spunea joi ca Basescu ar trebui demis fiindca n-a controlat eficient organele competente si nu a declansat procedurile de extradare.
Privind cu celalalt ochi, ne amintim ca Basescu a fost adesea criticat ca-si depaseste atributiile constitutionale când se amesteca in treburile care revin executivului. La fuga lui Hayssam au contribuit politisti, procurori, judecatori, medici. (Daca atâtea categorii socio-profesionale au contribuit la eveniment, afirmatia ca intreg sistemul este bolnav este adevarata sau nu?). Când Basescu si Monica Macovei au atacat anumite activitati ale acestor institutii, au fost aspru criticati ca atenteaza la independenta justitiei. Reformele in justitie si sanatate, poate nu perfecte, au fost intâmpinate cu multa ostilitate si sabotate. Cât priveste extradarea, aici au dreptate; asa s-a procedat si cu Tarau, si cu Mona de Freitas de pilda.
Acum privesc lucrurile cu ambii ochi si incerc sa conturez suprapunerea celor doua aspecte; va las sa faceti dumneavoastra acest lucru.
Cei ce privesc cu ochiul stâng deplâng fuga lui Hayssam cu banii nostri cu tot. Cei ce privesc cu ochiul drept intreaba cum de a ajuns Omar asa de bogat? A fost cumva in vreun partid, l-au ajutat ceva politicieni, a beneficiat de privatizari privilegiate? Cine stie?
Ar fi interesant sa stim cât s-a furat in aceasta perioada. Caci dosarele de coruptie recent scoase din sertare cuprind fapte petrecute in etapa precedenta. Va las pe dumneavoastra sa realizati chiasma.
Cei care privesc cu ochiul stâng ii reproseaza lui Basescu ca se ocupa de multe alte lucruri, disjuncte de treburile tarii. Cei ce privesc cu ochiul drept nu pot contesta ca aceasta afirmatie contine mult adevar. Sunt de acord ca iesirile in locuri si localuri publice, alaturi de persoane care nu se bucura de o consideratie deosebita, ar trebui diminuate; chiar daca aceste deprinderi sunt pur românesti. Evident, numai renuntarea la aceste obiceiuri nu este suficienta. Caci, la ce ne-au folosit castitatea si abstinenta lui Iliescu?
Cei ce privesc cu ochiul stâng ii reproseaza lui Basescu ca n-a reusit sa scoata tara din mizeria in care se afla. Cei ce privesc cu ochiul drept apreciaza sinceritatea recunoasterii ca la sfârsitul precedentei guvernari tara se afla intr-o situatie precara (vezi privatizarile, coruptia). Dar prerogativele presedintelui sunt limitate; asta nu inseamna insa ca nu putea face mai mult. Mai ales in rolul sau de mediator intre diversele sectoare politice sau sociale ale societatii. De multe ori a pus paie pe focul pe care trebuia sa-l stinga; e adevarat ca uneori au ars si balarii. In mare insa, si in anumite sectoare, s-au facut unele progrese; timide, fiindca frâne din diverse parti au diminuat progresul. A da toata vina pe Basescu (si, partial, si asupra Monicai Macovei) este, ca si in cazul lui Ceausescu, cea mai simpla cale pentru ajunge din nou la putere (unde sunt privatizarile de altadata, unde sunt sertarele in care dormeau dosarele!). Dar nu e corect. Vina o poarta mai multi. Si multi din cei care il acuza pe Basescu nu sunt mai breji ca el.
Nu-l divinizez pe Basescu, dar nici nu-l victimizez. Si-a ales acest drum, sa-si duca crucea, cât o putea. Dar din punct de vedere psihologic, a-l critica incontinuu, si când merita si când nu, va avea acelasi deznodamânt ca in povestea cu ciobanul, care striga mereu ca vine lupul.
Mai mult, aceasta antipatie, explicabila partial si prin comportamentul neconventional, adesea brutal de direct al lui Basescu, ascunde si un embrion de frica. Oare de ce? Fiindca singurele lucruri mai deosebite petrecute in ultima perioada sunt dezgroparea unor dosare de coruptie prafuite, in care figureaza si cei din opozitie, si cei de la putere, precum si recuperarea de la SRI a unui numar impresionant de dosare (aproape toate care nu contin secrete de stat deosebite).
Apelând la chiasma nervului optic, dumneavoastra credeti ca acesta ar putea fi un motiv?
Dar oare se va putea face, cât de cât, putina curatenie in tara asta?
