Dupa melci

Autori


Consumul zilnic de ziare (care, daca este excesiv, dauneaza grav sanatatii) mi-a permis sa constat unele similitudini la articolele pe teme politice. Mai intâi, se prezinta evenimentul respectiv, dupa care urmeaza, dupa caz, lamentari catastrofale sau satisfactii cosmice privind urmarile posibile ale acestui eveniment. Se argumenteaza apoi importanta dezvaluirii acestui eveniment, precum si cine sta in spatele dezvaluirilor legate de acesta. Dupa aceea se deconspira vinovatii; daca efectul evenimentului e negativ, atunci lucrurile sunt simple; vinovatul este sau Tariceanu, sau Basescu; mai sunt câtiva disponibili, dar n-au aceeasi greutate. Urmeaza insultele, acuzele, ironiile si cu asta gata. Cauzele profunde sau propuneri de eventuale solutii nu sunt obligatorii. Dupa cum se evita eventuala concluzie ca evenimentul respectiv nu e decât un aspect marunt al unei situatii generale grave si complexe.

Sa luam, de pilda, cazul guzganului dintr-o curte de spital, care n-a scapat ochiului vigilent al presedintelui (cel drept.) Desi nu s-a stabilit daca guzganul era rozaliu sau portocaliu, aceasta intâmplare a fost innobilata cu rang de eveniment. Desi nu era cazul; a, daca s-ar fi demonstrat ca in nici un spital din România nu exista sobolani, asta da eveniment. Cum toate spitalele noastre au in dotare sobolani proprii, stirea e o banalitate. Se ignora faptul ca majoritatea cladirilor care adapostesc spitale (ca si scoli, de altfel) sunt foarte, foarte vechi si intr-o stare de degradare avansata. Se ignora faptul ca nu numai in spitale sau scoli este multa mizerie, ci si in mai toate institutiile fundamentale ale statului, si asta tot din cauza unor sobolani care au ros constiinte si fonduri banesti.

Opiniile cititorilor completeaza fericit si interesant orice articol; ceea ce e foarte bine. Având ca model multe comentarii pe care le-am citit, un prezumtiv comentariu la articolul „Guzganul cel rozaliu, mult e vesel si zglobiu“ ar trebui sa cuprinda numai concluzii care se combat si care ofera comentatorilor placerea atât de draga românilor de a se injura si insulta reciproc. Opinia fiecaruia este, dupa parerea autorului, singura reala. Obligatoriu, trebuie sa apara injurii si acuzatii la adresa autorului, cu indicatia clara ca e vândut cuiva. Sau, dupa caz, vor urma laude hiperbolice la adresa aceluiasi autor. Urmeaza lista posibililor vinovati. Basescu, fiindca manânca seminte in locuri publice, iar cojile constituie hrana pentru sobolani. Tariceanu, fiindca sustine cercuri cu interese pentru rozatoare. De vina e razboiul din Irak, care a consumat fondurile destinate deratizarii. De vina e Nicolaescu, care a propus o reforma ce i-a speriat pe sobolani, dar si Cinteza, care n-a facut reforma. Si Ciomu e de vina, fiindca mai bine lucra pe sobolani. Dar si „agenturili“ straine care au prelucrat genetic sobolanii ca sa vina in România. Dar si Ceausescu, fiindca n-a distrus sobolanii, ceea ce le-a permis sa roada tot. E normal ca intr-o democratie sa apara opinii diferite; dar, cum spunea de Gaulle despre Franta, e foarte greu sa conduci o tara care are 360 de soiuri de brânza.

Nenorocirea nu este aceea ca oamenii au opinii diferite, ci faptul ca, in afara de a critica sau a lauda, oamenii nu fac nimic altceva. Cu tot subiectivismul lor, rar, adesea accidental, ziarele indica probleme importante; dar ele, ziarele, nu le pot rezolva. Când Zola a scris celebrul „J’accuse“, nimeni nu l-a facut animal sau magar si nici cumparat de sionisti. Dar un mare numar de francezi, si nu numai, i s-au alaturat si pâna la urma verdictul injust a fost anulat. Noi parca am fi un popor de melci. Stam linistiti in casuta noastra confort redus si scoatem din când in când o cornita cu ochi in vârf. Daca e cornita stânga, privim spre stânga. Daca e cea dreapta, spre dreapta. Putini privesc cu ambii ochi. Cu totii apoi ne retragem in cochilia noastra, cu constiinta datoriei implinite. Evident, nu putem fi toti cu aceleasi principii sau idei; dar nu putem gasi ceva care sa ne uneasca totusi? Nu putem sau nu vrem? Unii dintre noi considera ca suntem un popor plin de defecte si de aceea ne meritam soarta. Altii spun ca am fost adusi la aceasta stare. Ce ne-ar putea uni, partial, oare? Un ideal sau o personalitate?


Revin in incheiere cu o intâmplare pe care v-am mai povestit-o odata. Nero se afla in circul gol, inconjurat de 12 favoriti, privind cum, in arena, luptatorii se omorau intre ei, spre placerea imparatului. Unul din favoriti intreaba: „Ce vom face daca luptatorii, in loc sa se omoare intre ei, vin sa ne omoare pe noi?“

„Fii linistit, aceasta idee nu le va veni in minte la toti in acelasi timp“.



Comenteaza acum

5 Comentarii

  1. valgor said:

    Dom’ Profesor,

    Chapeau et révérence!
    Aveti dreptate! Parca-mi pare rau ca nu pot sa adaug si eu ceva caci diagnosticul e perfect!
    Asa suntem noi romanii. Ca ni s-o trage de la dacii cei gregari, oameni de un singur sef si mai multe cani de vin, sau de la armatele Romei aduse din Orientul nu prea indepartat, totul altoit cu ceva migratori de passage, nu pot sa ma pronunt din lipsa de specializare. Sunt sigur insa ca pe acest hot melt s-au lipit de minune, si mai ales spre capul creaturii, apucaturi, istoriceste mult mai noi, aduse din Fanar. Si asa ne-am pomenit in epoca moderna cu un popor majoritarmente rural, cu o morala sanatoasa dar depasita de vremuri, si cu o conducere atinsa de boli orientale infectioase, pe care Mateiu Caragiale, intr-un moment de o exceptionala luciditate, l-a radiografiat in Crai. Pana la urma am fost nevoiti sa acceptam ca ne trebuie un arbitru strain pentru a putea continua partida, si l-am chemat pe Carol I-ul, Dumnezeu sa-l tina in bratele Sale.
    Intre timp ne-am mutat la bloc, ne-am republicit, ne-am comunizat si decomunizat, ne-am „modernizat” in moravuri, ne-am drogat si homo…genizat, in fine am intrat si noi in randul lumii. Si renuntand la programul „zi lumina” al muncilor agrare, avand deci mai mult timp de reflectie, am decis ca trebuie sa fim, toti si prin orice mijloace, bogati, asa cum sunt capitalistii aia de la televizor, cu vila, masina si piscina. Acum luati toate aceste ingrediente, adaugati drojdia politica de pe Dunarea de Jos, framantati-le si bateti-le bine de… mase, asa ca pe cozonaci, si lasati-le apoi vreo 16 ani la dospit. Ce rezulta? Pai rezulta ceea ce descrieti dumneavostra mai sus. O chestie informa, umflata peste masura dar de fapt plina de aer, gata de bagat la copt. Se va ocupa UE.
    Si, ca sa-mi cenzurez logoreea si sa trec la pashopt, cred ca un posibil raspuns la intrebare vi l-a dat Eminescu acum multi ani. Daca maine domnul Vlad Tepes s-ar prezenta la alegeri din partea Partidului National al Caciularilor ar fi ales cu o majoritate confortabila in functia de presedinte, fiind probabil votat si de ceva nebuni si de ceva mai putini misei. Problema e ca metodele sale nefiind politicamente corecte si deci criticabile, noi, astia de pe forumuri si Strassbourg-ul, ne-am ocupa sa-l rasturnam in numele democratiei. Deci tot neclar ramane ce ne trebuie, personalitatea sau ideea, niciuna dintre alegeri nefiind pe placul nostru.
    „Din aceasta dilema nu puteti iesi… Am zis! (Aplauze in fund, sasaituri in fata….)”

  2. Termopan de Midia said:

    Adevarul este ca avem politicieni iresponsabili,pentru care primeaza interesele de gasca . Si avem politicieni iresponsabili pentru ca suntem iresponsabili , in ansamblu.Ziaristi si analisti la fel de iresponsabili si arondati intereselor de clica. Functionari iresponsabili si o lipsa de legislatie care sa-i reponsabilizeze.Si totul se trage de la mentalitatea romanului si inclinatia lui spre vorbarie, barfa,zeflemea si lipsa de actiune. De la comoditate sau mentalitatea ca vom trai si vom vedea ,sau merge si asa , las ca nici altii nu-s mai breji, etc. Parerea mea este ca peste 30 ani Romania va intra in normalitate, in democratie (la ora actuala e departe de democratie si o intelege si interpreteaza gresit) , in sistemul adevarat de valori. La ora actuala in Romania sistemul de valori este inversat si este cauza stagnarii,a mizeriei morale si materiale, a schimbarii destinelor a generatii de romani.

  3. Dumitru said:

    Probabil ca noi romanii in genere vorbind, dar in mod special cei care ne-au condus destinele dupa 1989, ar fi trebuit sa ne inspiram din spusele lui Napoleon Bonaparte: “Am terminat romanul Revolutiei, trebuie sa incepem Istoria si sa vedem ce este real si ce este posibil in aplicarea principiilor, nu ce este speculativ si ipotetic. A urma alta cale insemna a filosofa, nu a guverna”. Din pacate insa, pe politicienii nostri se pare ca nimic nu-i inspira cand este vorba de refacerea situatiei in care se gaseste tara. Sa recunoastem insa ca, atunci cand este vorba de interesele lor personale, sunt totusi deosebit de inventivi. Cu mici exceptii, starea generala este una de apatie, dupa modelul somnolentei noastre parlamentare accentuate. Luand in calcul pierderile suferite de Romania in urma “castigarii” Razboiului Rece, inclin sa cred domnule profesor ca, ne lipsesc atat idealuri care sa ne anime, cat si pesonalitati credibile care sa ne insufle o stare de spirit pozitiva. Ceea ce recunosc, va fi foarte greu de acceptat, in conditiile in care la noi oportunismul este foarte activ, iar barfa la mare rang. Istoric vorbind, Romania mai are nevoie de inca o conjunctuta favorabila externa si aceasta se pare ca este proxima noastra integrare in UE.
    Sa fim sanatosi!

  4. Victor Socolovici said:

    Domnule Profesor,

    Va cer scuze ca am facut tardiv acest comentariu la articolul dumneavoastra.Este interesant si am parerea ca in Romania se intampla o drama: conform politicii actuale se traieste intr-o societate paranoica unde teoriile complotului, amenintarilor si incertitudinilor a luat locul normalului.
    Complexitatea si fragmentarea lumii noastre va fi in crestere.Complexitatea relatiilor intre culturi,dar,de asemenea,fragmentarea in interiorul fiecarei culturi,in sub-culturi de viziuni opuse si exclusive,duce la posibilitatea ca aceste sub-culturi virtuale sa favorizeze fragmentarea.In ciuda idealurilor proclamate de meritocratia romana,strategiile elitelor de astazi sunt,ca si cele de ieri de altfel,tesute de obstacole asigurand mentinerea intre ele.Fondata pe realitatile mecanismelor de excludere,sentimentul de a fi lasati pentru numar, departati de mecanismele de decizie,nu pot sa castige decat noile medii care vor fi sensibile la discursurile convingatorilor si promotorii teoriilor complotului.Evolutia economica spre interdependenta tuturor actorilor sistemului,mondializarea,este o preocupare deja veche.Astfel,la 11 februarie 1992,un jurnal local din vestul american piblica aceasta scrisoare:,,ce va trebui facut pentru a deschide ochii conducatorilor nostri alesi?America este in mod serios in declin.Noi nu avem atata ceai ca sa-l aruncam in apa,va trebui deci sa facem o importare masiva de la japonezi?.Un razboi civil este iminent?VA TREBUI SA SE VERSE SANGE PENTRU REFORMAREA ACTUALULUI SISTEM?Sper ca nu vom ajunge pana acolo,dar asta e posibil!”Aceasta scrisoare este un document.Cel care i-a dat rezonanta,nu este altul decat Tim McVeigh care va fi,3 ani mai tarziu(la 19 aprilie 1995)responsabilul atentatului ucigas de la Oklahoma City impotriva unei cladiri federale in care el vazuse sedii malefice ale noii ordini mondiale.Tim McVeigh a revendicat actul sau si el nu mai este in aceasta lume,dar sunt numerosi traitori care,astazi,impartasesc acest sentiment de declin,de criza,de panta fatala pe care o exprimase.Am citit si articolul domnului Cristoiu in care amintea de ,,succesul,, SRI-ului care a arestat un terorist roman,convertit la islamism.Teoriile complotului sunt o constructie colectiva,prin interpretare si dialog,legende explicand evenimentele stresante care ne inconjoara.
    Caci pentru a intelege cate ceva,astazi trebuie sa acceptam existenta cauzelor multiple care se combina in lant, in loc de a le exclude mutual.
    Or,la multi,,dregatori,,politici romani,gasim cautarea solutiei magice,unice,ultime.Din aceasta cauza ei se condamna la a nu intelege nimic de fapt sau de a rationa prin sloganuri.Eseistul american Skip Willman,declarand ca recunoste rolul hazardului si al aleatorului in afacerile omenesti,ca fiind fantasme sociale,adopta o teorie a contingentului care mentine sistemul capitalist,atribuindu-i toate deviatiile echilibrului social,mai degraba hazardului si accidentului,decat contradictiilor si

  5. Victor Socolovici said:

    si antagonismelor sociale iminente,, ilustreaza perfect acest mod mincinos de rationament prin ,, totul sau nimic,,.
    Deci,domnule Profesor, ceea ce se intampla in Romania este contrar acceptarii complexitatii pe care noi o cunoastem deja.
    Sub- culturile specializate de le noi(esoteristii,
    extremistii politici),cred sistematic ca ei se afla in curentul dominant.Acest loc,chiar daca el este exprimat prin joc, parodie sau ironie, este in inima evenimentelor politice de la noi.Trebuie sa ne fortam a evita recursul la indignare.

Alte stiri

2 aprilie 2019

Dolj: Prinşi băuţi la volan

Poliţişti din cadrul Secției 4 Rurală Coșoveni au fost sesizați, ieri, de un conducător auto cu privire la faptul că, în comuna Teasc, pe DN 55, conducătorul unei autoutilitare conduce haotic, punând în pericol ceilalţi participanţi la trafic. ...

Sumarul ediției de sâmbătă, 1 iulie 2006

Actualitate

» Mastita indeparteaza placerea alaptatului
» Cum invingem caldura excesiva
» Bronz de invidiat si la solar
» „Cheia nemuririi“ – o chestiune de timp
» Un fruct pe saptamâna: Caisa
» Helioterapia – sanatate la indemâna oricui
» Parasutismul, hobby cu adrenalina
» „Aricii verzi“ – o atractie irezistibila
» Bacul impune tinute
» Icoana – fereastra catre cer

Local

» Qigong pentru problemele lui sexuale
» Cum se manânca fructele intr-un restaurant
» Va potriviti la… pat?
» Solutii naturale pentru un ten stralucitor
» Fiecare tara cu Evele ei
» Barbatii cu mai multi frati mai mari – predispusi sa ajunga homosexuali
» Pantofii „vorbesc“
» Nintendo, in roz
» Secrete pentru combinarea materialelor
» Dieta cu iaurt
» Billbergia – lacrima ingerului
» Principiile mentinerii greutatii
» Supa de conopida cu unt
» Salata Cezar cu macaroane si pui
» Inghetata de cafea cu frisca
» Horoscop
» Vedetele cu dare de mâna, sensibile la cauzele nobile
» Madonna, regina look-ului pop
» Bulevardul Celebritatilor, o afacere de milioane
» Staruri „renascute“
» Un Cielo a tamponat un tir cu bere
» Viata oltenilor, in pasi de dans
» Tinerii craioveni „gusta“ cultura
» Victor Socaciu inspira talente
» Tokio Hotel converteste la rock
» Craiova, din nou sub ape

Sport

» „Universitatea este de mijlocul clasamentului Diviziei A“
» Ziua lui Zidane
» Lusitanii au innegurat iarasi Anglia
» „Germania va ajunge departe“
» Mâinile lui Dumnezeu sunt la nemti
» Klinsmann, in al noualea cer
» Pele lauda „squadra azzurra“
» Italienii se tem de Germania
» Sevcenko sustine Italia

Magazin

» Kylie Minogue – invitata de onoare a lui Elton John
» O noua muza pentru Woody Allen
» Keira Knightley nu vrea rol de femeie usoara
» Brad Pitt si Angelina Jolie si-au recuperat fotografiile furate
» Ia te uita!

Top