Scandalul fregatelor britanice e pe cale sa se stinga. Ca la tanc, au picat alte subiecte de taraboi. Unele, reale. Altele, inventate. Atât de sfrijit a fost punctul de pornire.
Nu stim ce se va intâmpla in Anglia. Judecând dupa faptul ca doar The Guardian se ocupa de caz, restul presei scrise si audiovizuale neglijând subiectul, ca nici macar Opozitia n-a ridicat problema, avem serioase indoieli ca se va lasa cu vreo pedeapsa. Stim insa ca in România afacerea e ca si inmormântata. Fara a afla fie si daca a fost dat sau nu comision unui politician român.
Aceasta deoarece in România scandalurile au deja o schema de rutina. Se aprind cu vâlvatai, ard scurt si se sting brusc, lasând loc altor scandaluri.
Uneori, schema e justificata. Scandalul a fost o creatie a presei gugustiuce sau a presei ticaloase. Alteori, schema n-ar trebui sa functioneze. Pentru ca scandalul a avut un puternic temei in realitate.
Asa cum a fost celebrul scandal al fluturasilor lui Tariceanu.
Pe scurt lucrurile stau cam asa:
Agentia pentru Strategii Guvernamentale a tiparit patru milioane de fluturasi cu poza domnului prim-ministru tinând de urât unui text publicitar menit a preamari contributia sa decisiva la admiterea României in Uniunea Europeana.
Despre initiativa s-a spus ca e o gafa politica. Premierul si-ar fi asumat un succes care a fost al mai multora. Pe aceasta semnificare a insistat si Calin Popescu Tariceanu in replicile date acuzatorilor.
Numai ca nu e vorba de o gafa.
E vorba de o escrocherie.
Calin Popescu Tariceanu nu e un copil de tâta in materie de politica. Stie si el mai ales din experienta PSD ca astfel de initiative au o eficienta electorala zero. Trezindu-se in casuta postala cu ditamai fluturasul in loc de mandatul care sa-i aduca o suta de euro, orice român se enerveaza.
Sau in cel mai bun caz se amuza. N-are nici un motiv sa-l pastreze. E rece, fad, cu un text abstract si o poza de portret oficial.
In aceste conditii initiativa trebuie scoasa din zona electorala si pusa la aparatul de control al coruptiei.
Fie si la o simpla privire se vede ca Agentia de Strategii Guvernamentale n-a putut da raspunsuri clare, sincere si lamurirea lor la intrebari precum:
– Cine a platit difuzarea fluturasilor?
– Cum a fost adusa firma Epson Business Aplication?
– Ce câstig a avut respectiva firma din aceasta comanda de stat?
Cum si seful Agentiei de Strategii Guvernamentale, si cei doi actionari ai firmei tiparitoare au scaldat-o, având chiar izbucniri obraznice, sunt serioase temeiuri pentru a suspecta o afacere cu bani publici.
Dupa un model impamântenit de guvernarea PSD si preluat cu brio de guvernarea Aliantei.
O firma din clientela politica a PNL are nevoie de o comanda sigura in ce priveste banii. Singurul care poate asigura conditia asta e Statul.
Nu de alta, dar statul are bani de risipit cu nemiluita.
Banii proveniti din taxe si impozite.
Pentru a-i satisface rugamintea se inventeaza o necesitate nationala. Cum ar fi, de exemplu, necesitatea ca toti cetatenii sa fie informati si educati in legatura cu admiterea in UE.
E trucul aplicat cu maiestrie de Carol al II-lea in timpul domniei sale putrede moraliceste.
Pentru a asigura comenzi de stat familiei Lupescu, Majestatea Sa a proclamat ca armata trebuie sa aiba o uniforma cât mai sulemenita. Numai ca tatal Lupeascai producea uniforme pentru armata.
Asemanator, guvernul Tariceanu a gasit in propaganda pentru UE un mijloc de a satisface un client politic.
Dar era numai client politic?
Intrebare fireasca.
De regula, in astfel de cazuri, cel care a dat comanda ciupeste si el ceva din banii cu care s-a pricopsit firma.
Daca jurnalistii si politicienii din opozitie nu s-ar fi lasat pâna n-ar fi descusut afacerea pâna la capat, Calin Popescu Tariceanu ar fi avut mari batai de cap.
Cum insa la noi scandalurile se succed aiuritor, fara a da timp aprofundarii a macar unuia dintre ele, afacerea Fluturasii a murit.
Spre fericirea celor care au profitat de ea din plin.
