Imaginea internationala a României a mai câstigat puncte. Am intrat in rândul lumii. Presa din Londra ne pune pe prima pagina. Afacerea fregatelor purtând nume regale românesti, Ferdinand si Maria, livrate de Londra Bucurestiului, a aratat inca o dimensiune a bietului si bravului nostru popor. Nu ne mai rezumam sa inghitim lebede prin parcurile Vienei, sa cersim pe treptele Operei din Paris sau sa spargem bancomate prin Germania. Am ajuns sa fim implicati in infractionalitatea boiereasca a gulerelor albe europene. Vorbim nonsalanti despre multe milioane de lire sterline incasate de politicieni. E drept, ramasi deocamdata necunoscuti. Asta nu e rau. Unde jumuleste gâsca parlamentarul sau ministrul britanic – fireste, pentru nevoile electorale ale partidului – putem si noi sa suflam câteva parale. Mai deochiate si destul de grele ca fisicul sa rupa buzunarul smecherului respectiv. Daca afacerea se dovedeste reala si apar numele celor implicati pe malurile Dâmbovitei, cred ca vom avea un uragan tropical prin zona. Sa vezi atunci explicatii, aparitii televizate de mascati, declaratii belicoase. Ravagiile vor distruge câteva cariere si reputatii. S-ar putea sa ajunga unii si prin tribunale si chiar la puscarie. Cineva sigur nu doarme in politica româneasca de fo câteva zile. Sa ne uitam pe lista guvernului Nastase, printre consilierii prezidentiali ai lui Iliescu. Dar si printre parlamentarii puterii de atunci si o sa dam de suspecti.
Tragem nadejde ca investigatiile sa ajunga la niste concluzii, iar numele impricinatilor spagari sa fie dezvaluite. Avem noroc ca scandalul nu a izbucnit la Bucuresti, unde legaturile obscure, coruptia, retelele si interesele subterane ingroapa orice. Faptul ca povestea a iesit la iveala la Londra, unde presa nu e controlata de mogulii români, ne face sa credem ca asa ceva se poate intâmpla. Ca la pariuri, marea pasiune engleza. Fifty/fifty. Avem sansa, dar sa nu ne grabim. Fireste, daca nu sunt implicati si niste politicieni londonezi plasati prea sus. Ca si acolo o mâna spala pe alta, nu imi fac nici un fel iluzii. Cu afacerea Mittal Sidex ne-am lamurit. S-a dat si s-a primit spaga din gros, daca ar fi sa ne luam dupa pretul incasat de statul român. Oricum, Mittal a contribuit la campania electorala laburista, si nu pe degeaba. Blair a facut lobby la Bucuresti, la schimb. Cu contributorii la campania electorala laburista ajunsi in Camera Lorzilor pe mâna lui Tony Blair, la fel. Si asa mai departe. Nici pe acolo nu umbla sfintii pe strazi. Banii sunt bani peste tot. S-ar putea ca si cu afacerea fregatelor sa puna cineva batista pe tambal. Adica totul sa se musamalizeze, cum se mai intâmpla. Vezi Stockholm, când era vorba de stingerea datoriei istorice, si când negociatorii au fost reclamati in justitie ca ar fi dat/luat spagi frumoase. A fost si un proces, a iesit un scandal mediatizat intens, dar pâna la urma nu am aflat cine de la Bucuresti a fost implicat. Vezi si afacerea barosana cu Wili Matser. Servicii secrete, droguri sud-americane, milioane multe plasate in economia româneasca, zice-se, cu Tender&asociatii, printre onorabili, si Ioan Talpes, omul de legatura. Megaafacere, dar tot asa, pâna la urma nu am aflat nimic. Credeam ca, daca scandalul a izbucnit intr-o capitala europeana, se va ajunge la un verdict si coruptii autohtoni vor fi dati in gât. Sau macar ca ii aflam si noi cine face afaceri pe picior mare si se lasa spaguit cu milioane depuse prin banci occidentale. Ei bine, nu! Interesele fiind prea mari, afacerile acestea s-au musamalizat in maniera… româneasca. Am fost dezamagiti, pentru ca asa am aflat ca nici justitia din UE nu merge ca pe roate. Când interesele de stat o cer, se lasa tacerea. Asa ca nu trebuie sa ne asteptam nici acum la mari dezvaluiri si ca vom afla via Londra cine a incasat un plic gros cu câteva milioane de lire sterline.
