Guvernul se recunoaste invins in batalia data cu evaziunea fiscala. Problema care doare si mai mult este ca „pagubele colaterale“ ale confruntarii cu economia informala trebuie achitate tot de catre contribuabil. Esecul este clar. Sa ne amintim ce a declarat premierul Calin Popescu Tariceanu pe 21 septembrie 2005, atunci când a propus sindicatelor si patronatelor „un pact fiscal pentru sustinerea unei legislatii stabile si stimulative, care sa conduca la crearea mai multor locuri de munca bine platite si la reducerea evaziunii fiscale“- ca sa citam din comunicatul oficial al guvernului. „Daca economia va creste, evident fara sa trebuiasca sa marim gradul de fiscalitate, vom avea venituri mai importante la buget. Din aceasta perspectiva, avem discutii referitoare la un plan de masuri pentru reducerea evaziunii fiscale“- spunea premierul.
Au trecut de atunci sase luni, iar „pactul fiscal“ a devenit caduc. Acele „venituri suplimentare la buget“ la care facea referire primul ministru, fara marirea gradului de fiscalitate, nu au aparut. Asa ca acum guvernul, subliniind cerintele ferme ale Fondului Monetar International si ale Comisiei Europene, ne anunta ca de la anul va creste fie TVA, fie cota unica si, de ce nu, totul fiind posibil, vor creste amândoua. De ce? In acest caz, ministrul finantelor ne „lamureste“. Domnia sa sustine ca majorarea TVA, probabil la 22 de procente fata de 19 in prezent, este necesara pentru marirea veniturilor bugetare in conditiile cresterii, de anul viitor, a cheltuielilor cu infrastructura, insuficienta resurselor destinate implementarii angajamentelor fata de UE si necesarului de cheltuieli pentru sanatate si recalcularea pensiilor. Pai daca stam sa ne reamintim ce spunea premierul anul trecut, parca se anuntau venituri suplimentare la buget ca urmare a cresterii economice si o limitare drastica a evaziunii fiscale, si nu cresteri de taxe. Evolutia economica, iata, infirma prognozele optimiste, fiind nevoie de noi si noi taxe pe spatele contribuabilului. Daca ar fi vorba doar de TVA sau de cota unica, tot ar fi bine, insa, din spate, ne pândesc noi capcane fiscale. Este vorba despre majorarea accizelor in devans fata de calendarul convenit cu UE sau impozitarea activitatilor agricole.
Merita, oare, pretul platit pentru o noua crestere a fiscalitatii dupa introducerea cotei unice? Putin probabil, si pornim de la prognozele deloc optimiste ale analistilor. Recent, profesorul Daniel Daianu sublinia ca tintele propuse de guvern (crestere economica, inflatie etc.) sunt foarte ambitioase si cvasi-irealizabile. „Cresterea anumitor taxe ar putea fi inevitabila pentru a avea un deficit bugetar mai mic de -1,5 la suta in anul aderarii. Aceasta crestere ar influenta inflatia in 2007 in sens negativ, daca va fi vorba de TVA sau ar presupune un cost politic in cazul cresterii cotei unice, dincolo de complicatii de administrare a cotei marite“. Asa stând lucrurile, cresterea TVA, dincolo de povestile ca va duce la scaderea consumului, poate fi interpretata ca o masura disperata in incercarea de a mai repara ceva din puternicele dezechilibre macroeconomice generate de cota unica de 16 la suta. Reparatii care se fac cu bani din buzunarul contribuabililor. Si ar mai fi ceva. Noua TVA se potriveste ca o manusa bugetului UE deoarece ea va conduce la majorarea obligatiilor de plata ale României, intrucât sumele incasate din TVA se constituie ca venituri la bugetul comunitar. Despre „un pact fiscal pentru sustinerea unei legislatii stabile si stimulative, care sa conduca la crearea mai multor locuri de munca bine platite si la reducerea evaziunii fiscale“ – despre care vorbea premierul anul trecut, poate alta data. Acum avem alte prioritati. Cresterea fiscalitatii.
