Tipic postdecembrist prin bizareriile evidente, scandalul Adrian Nastase ridica bunului simt o serie de intrebari.
Iata una dintre ele, importanta, daca nu chiar cea mai importanta:
De ce nu l-a aparat nimeni in public pe Adrian Nastase?
E o intrebare avându-si legitimitatea in cel putin doua adevaruri:
1. Asa-zisele dezvaluiri din cadrul campaniei nu se refera la vreo afacere de coruptie pusa la cale de premierul Adrian Nastase intre 2001 si 2004, ci la niste afaceri cu terenuri misculate de Dana Nastase in 1999, inainte, asadar, ca Adrian Nastase sa fi devenit prim-ministru.
Admitând ca tovarasii sai de partid sau apropiatii sai n-au citit materialele tiparite sau date la televizor, ar fi putut afla de la insusi Adrian Nastase, atât in intâlniri amicale, cât si in reuniuni oficiale. Si atunci, inarmati cu forta pe care ti-o da credinta ca un om e linsat, e tinta unei conspiratii tenebroase, respectivii ar fi facut coada la televiziune pentru a spune adevarul despre presedintele executiv al PSD.
2. Adrian Nastase n-a fost si nu este un oarecare ministru de externe, presedinte al Camerei Deputatilor, premier si iar presedinte al Camerei Deputatilor, va fi facut pe lânga mult rau si mult bine.
Era de asteptat ca macar unul dintre cei care au beneficiat de un avantaj de la el sa-i sara in ajutor.
Cum s-ar putea explica faptul ca Adrian Nastase a ramas absolutamente singur?
a) prin faptul ca apropiatii sai stiu ca a invârtit niste afaceri murdare si s-au temut ca, la o adica, sa nu ii dea o replica pe cât de dura, pe atât de argumentata.
b) prin faptul ca toti apropiatii sai se simt cu musca pe caciula si prefera, asadar, sa nu faca valuri inutile.
c) pur si simplu din lasitate.
Nu-i exclus ca toate aceste trei ipoteze sa dezlege enigma scandalului de inceput de an: lui Adrian Nastase nu i-a luat nimeni apararea!
