Afacerea ar trebui sa se numeasca „Nastase“ si nu „matusa Tamara“. In joc este capul fostului premier si fost presedinte PSD, una si aceeasi persoana. In situatia complicata de la vârful PSD de dupa congres, chestiunea pica prost. Pica prost pentru ca nu a fost reglementata politic. Va fi probabil, dar ca urmare a unui scandal de presa. Pica prost pentru unii, dar bine pentru altii, care vor beneficia de marginalizarea, cel putin pentru o vreme, a ex-premierului. Totusi, raportul de forte din partid incepe sa incline de ceva vreme de partea lui Geoana, sustinut de Rus si de grupul de la Cluj, dar si de Mitrea, care controleaza multe organizatii din sud. Geoana, Nastase, Mitrea, Rus, Iliescu sunt figurile de prim-plan, care isi disputa influenta in fostul partid de guvernamânt. Alte figuri au pierdut din vizibilitate, Hrebenciuc si Dan Ioan Popescu. Ostilitatile au fost amânate pâna in 2007, la congres, inainte de alegerile din 2008, când multe se vor transa. De pilda, daca Ion Iliescu mai are un viitor in partid si daca Geoana va fi confirmat in functie, ceea ce va insemna ca el devine vrând-nevrând adevaratul lider al PSD. Totusi, si Consiliul National de la inceputul anului isi propusese sa rezolve câteva chestiuni. De pilda, cea a mandatului de doi sau patru ani pentru presedinte. Dar reforma interna a fost amânata, cu gândul ca in 2007 se vor face modificarile de statut, vor fi trimisi la plimbare unii si inaltati in grad altii. Asta pentru a pregati PSD pentru campania electorala si a-i da o fata comerciala. Integrarea in UE pune chestiunea unei stângi veritabile, a unui partid modern, care sa corespunda unor minime cerinte de transparenta, democratie interna, modernitate. Or, pâna acum PSD ramâne un partid oligarhic, unde afacerile se amesteca masiv cu politica, si mai ales cu banii publici. Coruptia este endemica si guvernarea 2000/2004 a probat acest lucru. PSD a pierdut alegerile din cauza imaginii sale de partid corupt.
Sigur, coruptie fara corupti nu exista si, incet, incet, prea incet as spune, apar dosarele la Parchet. Mai harnica este presa, care a insfacat câteva nume despre care, de altfel, a scris mult in ultimii ani si le infatiseaza cititorilor. Nastase este acum in mijlocul unui asemenea scandal generat de propria sa declaratie de avere. Parchetul nu s-a sesizat, dar presa da. A pus sub semnul intrebarii existenta matusii cu pricina, a investigat modul ei de viata, veniturile, si a descoperit lucruri care nu se potrivesc deloc. O femeie putred de bogata care traieste modest intr-un saracacios apartament de bloc, undeva in Bucuresti, nu intr-un cartier de lux, nu vine prea bine. Povestea nu se leaga deloc. Presa are motive sa creada ca afacerea e cusuta cu ata alba si ca avem de-a face cu o stratagema care vrea sa justifice bunuri pe care altfel Nastase nu le poate justifica. Multi politicieni au recurs la ea, listele incep sa fie publicate. O sa asistam la o vânatoare de matusi, unchi, nepoti, cumnati, soacre? Om vedea. O alta chestiune uitata este esentiala. Nu se intreaba nimic despre averile depozitate in strainatate. E vorba de conturi secrete, de proprietati, terenuri, apartamente, firme etc. Problema lui Nastase a fost cum sa probeze dobândirea unor bunuri aflate in România, pentru ca ele erau depistabile la un control. Dar o vrabiuta indiscreta ne ciripeste despre metoda unora de a-si masca marile averi acumulate in banci elvetiene, englezesti si in paradisuri fiscale. E si cazul Nastase? Nu stim, intrebam. Dar Parchetul ar trebui sa scotoceasca, sa verifice circuitul banilor, tranzactiile importante etc. si sa dea un raspuns. Cine este nevinovat e in regula, bravo lui. Cine se face insa vinovat de asemenea masinatiuni sa plateasca. Un politician imi marturisea odata ca ar trebui sa fie nebun sa isi tina banii in România. Nu ma mira. Obtinuse averea oneros, invârtise multe afaceri cu diferite guverne, corupsese diferite marimi administrative si stia in ce mediu vulnerabil traieste. Poate ca o data cu „matusa Tamara“, aceste intrebari si le va pune si cine trebuie. Sunt destui, cred, care asteapta nelinistiti sa fie intrebati ce si cum despre averi ascunse peste mari si tari.
