22 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiSi va veni si acel An Nou

Si va veni si acel An Nou

La sfârsitul unui an se fac bilanturi, analize, se exprima sperante, dorinte… Asa s-a si intâmplat cu toate ziarele, cu multe emisiuni TV, cu opiniile cetatenilor. S-au spus atâtea incât mi-am dat seama ca e inutil sa mai spun si eu ceva. Si tocmai de aceea m-am hotarât sa scriu aceste rânduri. Caci astazi numai lucrurile inutile sunt folositoare.


A fost un an tulbure, cu calamitati naturale, cu molime, cu certuri politice inutile si penibile. Un an al incertitudinilor si indoielilor, al asteptarilor si al deziluziilor, al unor realizari cu mult sub nivelul dorintelor si sperantelor. Aceasta realitate se oglindeste in opiniile cetatenilor. In aprecierile lor, care sunt in majoritate pline de tristete; dar de multe ori si de intoleranta sau, si mai rau, de lehamite. Si, mai ales, fara sperante. Nimic nu e bun. Nu e bine sa intram in UE, nu e bine ca am intrat in NATO. Din nefericire, UE este intr-o criza serioasa si e departe de a fi devenit acel organism european puternic si eficient, cum se dorea. E adevarat ca politica externa americana de multe ori cauta sa camufleze interesele proprii in interese ale umanitatii. Ce este oare perfect in lumea asta? Dar noi nu putem rezista, si, mai ales, progresa singuri, izolati. De aceea a trebuit sa optam pentru o solutie; trebuie sa avem insa inteligenta sa tragem toate foloasele posibile. Caci, din pacate, in istorie, valabilitatea unor decizii, justetea unei pozitii se constata dupa multi ani… Si de multe ori nu putem face ce am dori; sau ar trebui. Tot pe linia negarii, unii sustin ca nu e bine ca avem baze militare in România, fiindca ii suparam pe teroristi. S-ar putea intâmpla cu adevarat ca unele consecinte sa nu fie chiar atât de benefice cum se spera; dar sa acceptam sa luam decizii motivati de lasitate si de frica nu mi se pare normal. Mai ales ca suntem un popor care, de multe ori in decursul istoriei, a aratat ca nu e un popor de lasi. Iarasi nu e bine ca s-a spus oficial ca Marea Neagra nu e un lac rusesc, ca ii suparam pe cei care ne-au luat pamânturile strabune, tezaurul si ne-au scos cu forta din Europa. Dar eu zic ca e un act de demnitate sa ne exprimam, cu masura, drepturile noastre. Dupa cum nu sunt de acord cu afirmatia oficiala ca nu mai suntem o tara corupta. S-a spus ca nu vrem sa intram in Europa pe baza de sarsanale, ci daca meritam si suntem doriti. Sunt de acord; am trait prea mult in genunchi ca sa nu incercam sa ne capatam verticalitatea. Dar nu cred ca animozitatile stupide dintre premier si presedinte ajuta la aceasta. Cel mai inteligent ar fi trebuit sa cedeze; dar n-a facut-o nici unul. Nu e târziu s-o faca amândoi. Un cititor spune ca ii este rusine ca e român; corect ar fi sa-ti fie rusine sa fii parlamentar român si sa-ti votezi in nestire privilegii, când oamenii o duc atât de greu. Este greu sa tragi o linie la sfârsitul acestui an, sub care sa prezinti concluzii despre realizari sau lipsuri, atunci când esti strivit intre entuziasmul euforic al puterii si critica necrutatoare si totala a opozitiei. Probabil adevarul este undeva la mijloc. Nici osanalele, dar nici negarile totale nu-si au rostul. Este adevarat, n-au existat realizari spectaculoase. Dar eu nu am incredere in astfel de realizari; ele sunt exceptii si nu regula. Prefer dezvoltarea lenta, progresiva, cu masura. Si parca anul care a trecut a continut si semne ca asa ceva a inceput, in sfârsit. Semne timide; dar orice inceput e timid.


Eu continuu sa cred ca va veni cândva acel An Nou, cu adevarat nou, pe care il astept de o jumatate de secol. Când ne vom regasi ca natiune, când vom gasi lucrurile esentiale care sa ne uneasca, nu sa ne dezbine. Când România se va intoarce la ea acasa si când va fi o patrie pentru fiii ei si nu-i va mai determina sa plece in colturi de lume, iar cei plecati se vor intoarce. Când legile vor fi respectate de toti. Când hotia va fi o exceptie si nu o regula. Dar lucrurile acestea nu vin de la sine; si nu le obtinem numai lamentându-ne si criticând totul, mentinându-ne in placuta stare de imobilitate.


De aceea, va doresc „La Multi Ani!“. Suficient de multi ca sa apucati acel an cu adevarat nou.


Pe care eu il astept de jumatate de secol; dar nu cred c-o sa-l mai apuc.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

72 COMENTARII