Ofensiva Aliantei D.A. impotriva presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului il are, de fapt, drept tinta intii de toate pe Nastase. Vacaroiu in acest joc e o cantitate neglijabila si o chestiune de principiu. Nu poti sa o faci numai cu unul dintre ei. Regula este ca PSD nu poate conduce Parlamentul atita vreme cit nu are majoritatea. Nimic nou. Povestea este ca, la data alegerii lor, PUR, azi Partidul Conservator, mergea la brat cu PSD si credea ca va fi parte in guvernul in curs de constituire. Se credea ca va fi un regim de coabitare, cu Traian Basescu presedinte, dar cu un guvern PSD condus, probabil, tot de Adrian Nastase. Deja se imparteau portofolii de ministru. Unde mai pui ca PUR candidase in alegeri nu pe liste proprii, ci pe ale PSD. Incurcatura mare. Numai ca Basescu a vazut oportunitatea de a sparge coalitia PSD, cu PUR si UDMR, si a impinge spre un guvern al Aliantei D.A. Asa s-a ajuns la un guvern PNL-PD- UDMR-PUR (PC) condus de Calin Popescu Tariceanu. In acelasi timp, majoritatea parlamentara s-a schimbat si ea. Nastase si Vacaroiu, functiile doi si trei in stat, s-au trezit izolati, conducind Camere in care ei sint din partea Opozitiei. Aceasta opozitie nu a format guvernul – simplu- pentru ca este o minoritate. Raminind in posturile respective, cei doi aplica vointa minoritatii si nu a majoritatii. Asta nu e democratie… Incurcata poveste…
Ei bine, Alianta D.A. si aliatii ei au pornit o ofensiva de toamna pentru a-i schimba pe Nastase si Vacaroiu. Si pina azi nu au reusit sa o faca, desi calendarul politic al Aliantei D.A. prevedea data de 15 septembrie. De ce? Jocul nu e atit de simplu cum si-au imaginat liderii portocalii. Desi Alianta D.A. dispune de o majoritate, ea este infima. Raportul de forte arata echilibru, este foarte strins. Intre 2000/2004, cele doua partide care au format ADA, PNL si PD, atunci in opozitie, dispuneau doar de 15%, ceea ce a permis PSD sa faca tot ce a dorit. A defilat prin Parlament cu legile si le-a votat cind si cum a vrut. Nu e cazul acum. ADA are doar o mica majoritate, care se poate clatina in orice moment. PSD controleaza numeroase comisii, unde poate inmorminta orice lege, si obtine ce vot vrea. PSD dispune singur de peste 1/3 din voturi. Cind se aliaza cu PRM – ca acum- lucrurile sint si mai clare. Cind liderii ADA s-au hotarit sa atace cele doua presedintii nu au tinut cont de acest lucru. Adica de forta reala a PSD in Parlament. In plus, PSD are o capacitate de manevra, de folosire a paragrafelor regulamentelor, de tactici de uzura, de tergiversari, de pierdere prin labirintul Parlamentului, infinit mai mare decit parlamentarii Aliantei D.A. Multi dintre portocalii se afla la primul mandat si lipsa lor de experienta se simte. Multi sint si indisciplinati sau detin alte functii, si nu prea frecventeaza lucrarile parlamentului, nici la vot. Asa, sint pur si simplu depasiti de imprejurari. Par o armata neinstruita, incapabila sa se bata si sa obtina victoria, si daca razboiul asta parlamentar ar dura 100 de ani.
ADA a intrat intr-o fundatura. Da o batalie pentru care nu are mijloacele suficiente sa o cistige. ADA ofera un spectacol al neputintei. Nastase este aici pe terenul lui. Face ce vrea. PSD are o pondere mare si experienta destula. ADA nu gaseste solutiile. Calculul prost din vara a azvirlit Alianta D.A. intr-un conflict de lunga durata, cu sorti de cistig minim. Parlamentul trebuia sa se concentreze pe legile integrarii, pe demonstrarea unei vointe clare de a ne integra in 2007, ianuarie, 1, in UE. Acum, integrarea pare un subiect periferic. Parlamentul ofera un spectacol ingrijorator fara sanse de a se termina prea curind. Miezul afacerii nu e PSD, ci Nastase. El s-a baricadat in biroul lui. Daca ar iesi, ar pierde nu doar presedintia Camerei, ci si pozitia lui din PSD. Din acest punct ar trebui ADA sa isi refaca socotelile. In PSD, Nastase nu are numai partizani. Unii ar vrea sa negocieze sacrificarea lui Nastase.
