Jean Nitulescu, presedintele divizionarei B FC Caracal, este un exponent de marca al noii generatii de conducatori ai fotbalului românesc. Neputind sa-si mai incapa in piele, Nitulescu face parte din aceeasi fratie cu onesteanul Nicolea Puiu, „ciinele“ Borcea sau craioveanul Costel Mitrita, personaje care prin comportamentul lor le sugereaza oamenilor de bun-simt ca sint prosti.
Ajuns intimplator intr-o functie de conducere, lui Nitulescu i se pare ca l-a prins pe Dumnezeu de un picior si nu se sfieste sa-si bata joc de aspiratiile profesionale ale unuia dintre fostii mari fotbalisti ai „Craiovei Maxima“, Nae Ungureanu. Oferindu-i-se posibilitatea sa antreneze o echipa din Divizia A, Pandurii Tirgu Jiu, Ungureanu s-a angajat in negocieri cu conducatorii gruparii gorjene, sperind sa se numere printre cei doar 16 tehnicieni care antreneaza in prima liga. Jean Nitulescu, nasul antrenorului demis(ionar) de la Pandurii, Emil Sandoi, le-a solicitat insa gorjenilor 100.000 de dolari in schimbul lui „Rosu“. Avind girul patronului sau, George Ilinca, Nitulescu a incercat sa desavirseasca astfel marea vinzare inceputa in vara, cind FC Caracal si-a cedat toti jucatorii de valoare Universitatii Craiova, in schimbul a aproape un milion de dolari.
Jean de la Caracal nu s-a oprit insa aici. Profitind de faptul ca Ungureanu este subordonatul sau pina in 2008, an in care lui „Rosu“ ii expira contractul cu FC Caracal, Nitulescu l-a jignit pe fostul mare jucator al „Craiovei Maxima“ oferindu-i postul de pescar-sef „daca nu mai vine la echipa“. „Oricum, stiam ca nu o sa-i dea Condescu banii ca sa scape de noi. Putea doar sa-l faca miner de frunte“, si-a incheiat recitalul Jean de la Caracal.
Cu astfel de conducatori, care confunda bunastarea cu prestanta si smecheria cu inteligenta, nu trebuie sa mai mire pe nimeni faptul ca echipele românesti au ajuns in lumea a treia a fotbalului. O lume in care „vinzatorii de mierle“ fac legea.
