24.8 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiIn cautarea Bunului Dumnezeu

In cautarea Bunului Dumnezeu

Este bine cunoscuta afirmatia lui Malraux, potrivit careia secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc. Dupa cum a inceput insa acest secol este dificil sa optezi pentru unul dintre cei doi termeni ai binomului de mai sus. Escaladarea terorismului, justificat prin motive religioase, in special de islam, ingrijoreaza si indigneaza prin cruzime si absurditate. Dupa cum ingrijoreaza si faptul ca nu s-au gasit inca mijloace eficiente de combatere a terorismului, a carui proliferare fara precedent se datoreaza si lipsei de unitate a civilizatiilor occidentale, a lasitatii unora si de cedare in fata santajului. De fapt, lipsa de unitate, indecizia unor tari au stat la baza multor fapte reprobabile ale istoriei, cu precadere a celei contemporane.


Incercarea de a justifica crimele oribile, omorirea oamenilor nevinovati, a copiilor, bombele puse in cafenele, in autobuze, in trenuri sau in avioane si de a le prezenta drept componente ale jihadului, ale razboiului sfint este absurda. Nu poate exista nici o legatura intre Fiinta Suprema si crimele oribile comise in numele Ei.


In realitate, problemele fundamentale ale lumii contemporane sint altele: injustitie, saracie, coruptie, despotism, decadere morala etc. Iar disputele majore ale contemporaneitatii nu sint de natura teologica, doctrinara, ci privesc dispute teritoriale, dobindirea puterii politice etc. Religia este utilizata abuziv pentru atingerea unor scopuri politice deoarece, asa cum remarca si Allan Dulles in memoriile sale, utilizarea religiei este calea cea mai productiva in realizarea dezbinarii sau coagularii unei comunitati umane.


De fapt, in tot cursul istoriei disputele teologice au constituit motivatii pentru multe fapte reprobabile. Dar totdeauna disputele teologice n-au fost rezolvate prin argumente teologice, ci pe cale politica, cel mai adesea prin forta armelor.


Sa recunoastem ca vreme de 1.500 de ani crestinismul a ucis, a comis acte de cruzime in numele Bunului Dumnezeu; cruciadele, inchizitia, crestinarea popoarelor din America de Sud si din alte parti etc.


A venit apoi rindul islamului sa ucida in numele Domnului; si a facut-o cu multa constiinciozitate. Istoricul american Will Durant, in a sa „The Story of Civilization“, afirma ca genocidul cel mai mare din istorie s-a petrecut cu ocazia islamizarii Indiei, in care au fost ucisi 80 de milioane de oameni. Tot cu un numar mare de victime s-a soldat si islamizarea unor tari africane.


Sa fim totusi obiectivi si sa nu acuzam global intreg islamul. Vina o poarta asa-numitii „fundamentalisti“, care, folosind abuziv doar unele din textele Coranului, au indoctrinat tineretul, au deturnat constiinte, transformind crima intr-o activitate pretins tolerata si aprobata de Allah. In fond, terorismul slujeste unor scopuri politice; iar pentru altii el constituie o afacere rentabila si banoasa. Multi intelectuali arabi de prestigiu au luat pozitie impotriva fundamentalismului. Dar opunerea ratiunii fanatismului religios este insuficienta pentru a rezolva, cel putin pentru moment, lucrurile. Este insa dreptul si datoria arabilor insasi sa-si clarifice si sa-si rezolve singuri problemele. Actiunile de forta venite din afara lumii arabe au putine sanse de reusita. Dar nici cedarea in fata terorii nu este o solutie.


Politicul a fost si este adinc implicat in activitatile Bisericii crestine. Marea schisma din 1054, ca si darimarea Constantinopolului in 1204, desi pretinse a fi rezultatul unor dispute doctrinare, au avut adinci motivatii politice. Diferentele doctrinare invocate sint minore in raport cu necesitatea unitatii Bisericii, caci asa cum Dumnezeu e unic si Biserica trebuie sa fie una. Azi, problema unificarii se pune cu mai putina timiditate ca alta data. Dar sint multe opozitii de natura politica, dintre care cea mai categorica este cea a Moscovei. Putin a fost unul dintre putinii sefi de stat care n-a participat la funeraliile ultimului papa; ca si Patriarhul Alexei de altfel. Opozitia lui Putin la problema unificarii este motivata si de aceea ca, neavind motive serioase sa-si legitimeze puterea, joaca acum cartea apararii ortodoxiei. De fapt, in Rusia opozitia fata de catolicism este veche. Puskin, unul dintre marile simboluri ale Rusiei, afirma in 1836 ca „ortodoxia a fost totdeauna persecutata de fanatismul catolic“. In fapt, asa cum s-a prezentat si la o interesanta emisiune la Discovery, in spatele multor dispute cu caracter religios se ascunde lupta dintre cele doua mari servicii de spionaj: cel american si cel rus, care a avut un punct maxim cu ocazia alegerii precedentului papa. Alegere care in cele de urma s-a dovedit foarte buna, dar care a fost precedata de otravirea unui patriarh si de scurtarea extrem de neverosimila a mandatului papal al celui ce l-a precedat pe papa polonez.


Sa remarcam ca poporul român ramine atasat puternic fata de Biserica, chiar daca unele elemente de fanatism si obscurantism, cu vechi traditii, sint suparatoare. Sa ne amintim de pelerinajele la Sfinta Parascheva sau de adevaratul exod de anul acesta la Nicula. Faptul ca oamenii au venit cu casetofoane, cu gratare atesta dorinta credinciosilor ca Biserica sa fie alaturi de viata lor in conditiile actuale, reale ale societatii contemporane. Am citit deunazi ca in Bucovina credinciosii incheie contracte cu Domnul, contracte certificate de preoti si Episcopie, in care se angajeaza sa renunte le unele pacate, cum ar fi betia. Faptul ca oamenii cer ajutor Domnului prin slujitorii Lui este un lucru pozitiv. Spre deosebire de ce s-a intimplat la Tanacu, unde, o crima a fost trecuta in responsabilitatea Celui de Sus. Este drept ca Bibilia vorbeste de multe cazuri in care Iisus a scos diavolul din oameni; dar a facut-o prin puterea credintei, nu prin torturi fizice. Si apoi sintem azi in alt timp, in care Dumnezeu s-a milostivit de noi si ne-a dat posibilitatea sa vindecam oamenii nu numai prin credinta, ci si prin medici si medicamente.


Am vazut la televizor o emisiune care m-a indurerat; am lasat sa treaca ceva timp de atunci pentru ca sa-mi recapat obiectivitatea. Intr-un sat se zvonea ca in biserica Maica Domnului dintr-o icoana a lacrimat si ca acea icoana e facatoare de minuni, ajutindu-i pe multi sateni. Situatia aceasta nu e unica si s-a repetat in multe alte colturi ale tarii. Faptul ca oamenii credeau ca icoana e facatoare de minuni nu nega Divinitatea, ci ii apropia si mai mult de Ea, apreciind grija deosebita pe care a manifestat-o fata de ei, dind har icoanei. Preotul satului, foarte tinar, care absolvise si Facultatea de Matematica, reparase biserica, incepuse constructia unui asezamint pentru copiii abandonati, toate cu banii obstei. Preotul era iubit, iar la biserica lui veneau si oameni din alte parohii. In fond, preotul a facut ceea ce spunea Patriarhul nostru, care afirma ca fara fapte credinta nu are valoare. Tatulici a facut o emisiune care continea o transmisiune directa peste care se suprapuneau comentariile din studio ale unor preoti, dintre care unul era doctor in teologie si profesor la o inalta institutie de invatamint religios. Care profesor l-a atacat intr-o maniera detestabila pe tinarul preot, spre indignarea enoriasilor. L-a facut prost, afacerist, mincinos. Nu conta ca isi cistigase increderea satenilor si-i apropiase mai mult de Dumnezeu, ci faptul ca nu cunostea unele dogme care erau continute in doua carti scrise de acest profesor, carti pe care autorul le flutura ostentativ prin fata camerelor, spunind ca n-are bani ca ar mai scrie si altele. Apoi i-a cerut preotului icoana s-o duca la Bucuresti, sa faca acolo minuni. Si a mai strecurat parintele profesor un lucru urit, facind aluzii de tipul „asa ajung unii preoti sa aiba vile si masini“.


Dumnezeul pe care pretindea ca-l reprezinta parintele profesor nu-i Bunul Dumnezeu, nu-i Dumnezeul meu. As prefera sa merg la slujba parintelui ignorant de la tara, dar cu suflet de crestin si cu credinta curata, decit sa ascult prelegerile savantului preot. Caci nu dogmele conteaza, ci credinta. Si apoi pot asculta si de cele spuse de Iisus: „Ci tu cind te rogi intra in odaita ta, incuie-ti usa si roaga-te Tatalui tau care este ascuns si Tatal tau, care vede in ascuns, te va vedea“. Parinte profesor, Iisus ne indeamna la smerenie, la dragoste fata de oameni; dumneata n-ai tinut cont de asta.


A spus Iisus apostolilor: „In casa Tatalui Meu, multe incaperi sint“. Nu cred ca te-as putea gasi in vreuna dintre ele.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS