Ecourile respingerii Constitutiei Europene de catre francezi si olandezi nu s-au stins complet.
Acum apar analizele, de obicei sub forma unor carti nu prea voluminoase (200-250 de pagini fiecare), publicate imediat dupa un eveniment mai important. Genul se numeste in limba engleza current affairs si este o categorie importanta in fiecare librarie mare din Occident. Dimineata citesti ziarele, iar la prinz te poti duce la librarie si cu certitudine vei gasi deja aparute sau anuntate in curind titluri care se refera la probleme de stricta actualitate. Imi pare ca genul este mai dezvoltat in lumea editoriala de limba engleza, exista chiar edituri mai mici, dar specializate in acest tip de publicatii. Daca in luna respectiva se vorbeste mai mult de Constitutia Europeana, atunci pe rafturile librariilor din Anglia si SUA vei gasi imediat opt-zece titluri care se refera la problema. Autorii nu sint de obicei prea cunoscuti, cercetatori, documentaristi la marile biblioteci, ziaristi specializati, profesori universitari care „cad pe cite un subiect de actualitate, respectiv aveau pregatit un manuscris care atinge problema si-l pregatesc repede pentru tipar. Chestiunea zilei sau current affairs asigura o informare prompta, daca nu chiar completa despre un subiect determinat. Daca vrei sa citesti (si sa cheltuiesti ceva mai mult decit de obicei, cartile din acest domeniu sint in general mai scumpe decit media), atunci nu ai decit sa te repezi la doua-trei librarii si sa te intorci acasa cu o sacosa de carti.
Despre Constitutia Europeana s-a scris mult in ultimele doua trei-luni, citeva zeci de titluri au aparut deja in engleza, franceza si germana.
Am citit citeva din cele publicate recent in engleza si franceza si ma grabesc sa analizez citeva dintre ideile gasite in ele, nu de alta, dar se pare ca subiectul a iesit deja de pe prima pagina a ziarelor, deci in curind aceste carti se vor vinde la solduri.
Pozitia cea mai frecventa este ca Tratatul asupra Constitutiei Europene este un pas inainte in integrarea europeana, dar nu a fost bine prezentat publicului, in special in Franta si Olanda, unde largirea Europei cu fostele tari socialiste a trezit mereu o anumita mefienta publica. Constitutia pare sa fie un pas inainte, potrivit multora dintre autorii recenti, pentru ca asigura atributele unui stat federal care, urmind modelul american, pare mai eficient si mai flexibil decit o uniune vamala si de piete cum este acum Uniunea Europeana. Nu poti sa fii totdeauna de acord cu aceasta teza, pentru ca exista state mari, nonfederale sau nationale, care se dezvolta rapid pe baza economiei de piata, cum ar fi China. Dar faptul ca Europa ar fi fost dotata cu o armata unica, cu un sistem fiscal unic, cu un sistem politic si administrativ unic, poate chiar, la un moment dat, cu o putere judecatoreasca unica nu poate sa nu fie considerat un progres de generatiile mai tinere. Peste douazeci de ani ne va fi greu sa explicam generatiilor tinere de ce provincia germana a acestui stat federal a provocat doua razboaie mondiale sau de ce fiecare din provinciile regionale avea propria sa moneda.
Faptele sint insa fapte. Constitutia a fost respinsa, iar Europa ramine o asociere de state independente care cedeaza foarte putin din suveranitatea proprie pentru a obtine o capacitate comuna crescuta. Procesul de largire pare sa continue cu putin entuziasm, inglobind cu certitudine Bulgaria, România si Croatia si ezitind indelung in privinta Turciei. Daca nu vor aparea idei noi, stimulente necunoscute inca, teorii geopolitice schimbate, nu se prea vede cum europenii ar mai putea sprijini largirea teritoriala fara profunde schimbari interne. Putini comentatori iau in serios ipoteza desfacerii Uniunii Europene asa cum o cunoastem noi astazi, iar argumentele lor sint mai degraba ideologice si perimate. Dar foarte multi, daca nu toti, se intreaba ce ar trebui acum transformat in interior. Restructurarea Uniunii Europene devine noua tema politica a deceniului. Din pacate, românii, ocupati cu problemele interne, nu participa cu nimic la aceste dezbateri.
