Spuneam saptamâna trecuta ca numai in meteorologie se pot face, la noi, niste pronosticuri, cât de cât, sigure. In politica, nu. De aceea ma intrebam: „S-a terminat criza?“ Multi ziceau, atunci, ca, o data cazuta miza alegerilor anticipate, compromisa de refuzul premierului Tariceanu de a-si da demisia cum anuntase (irevocabil!), apele politice se vor linisti. Eu eram sceptic. Ma gândeam ca sunt prea multe interese personale si de grup in criza care a tulburat aceasta vara, pe malurile Dâmbovitei, pentru ca interesul public sa se impuna.
Ei bine, din pacate, nu m-am inselat. Saptamâna trecuta ne-a demonstrat cu prisosinta ca situatia nu e deloc limpede, nici la liberali, nici in Alianta portocalie. Si nici in raporturile dintre Palatul Cotroceni si Palatul Victoria.
Semnalul reinflamarii spiritelor l-a dat consilierul prezidential Theodor Stolojan, care parea retras in culise. Dupa faimoasa scena, nici pâna azi clarificata, in care, bolnav sau nu, Theodor Stolojan s-a retras din cursa prezidentiala, in toamna trecuta, iar Traian Basescu a plâns la conferinta de presa, determinându-i pe multi jurnalisti sa-l suspecteze de cabotinaj, Stolojan n-a mai tinut prima pagina a ziarelor. N-a mai jucat un rol de prim plan. Si, brusc, a pus pe jar lumea liberala. Fara sa se sinchiseasca prea mult ca, in calitate de consilier la presedintie (calitate pe care n-o putea lasa la garderoba Palatului Cotroceni) nu era prea constitutional sa se amestece in treburile interne ale unui partid, Stolojan s-a oferit ca depanator de tensiuni la PNL. Si n-a facut-o discret, ducându-se la fruntasii liberali pentru a le da, eventual, sfaturi. A creat un adevarat „show“ public, cu suspans, dând declaratii despre declinul credibilitatii liberalilor din postura unui posibil „salvator“. Ceea ce nu putea decât sa creeze suspiciuni si dubii. N-au fost putine vocile care au sugerat (când n-au spus-o direct!) ca Theodor Stolojan avea o misiune incredintata de Traian Basescu, suparat de „razgândirea“ premierului in chestiunea demisiei, care a dat peste cap toate calculele facute la Cotroceni in legatura cu alegerile anticipate.
Nici nu s-au terminat rumorile stârnite de descinderea lui Stolojan la PNL si a venit al doilea semnal. Mona Musca a aruncat peste carbunii, bine incinsi, ai crizei din PNL o noua cantitate de gaz. Desi votul din Delegatia Permanenta care trebuia sa decida soarta lui Calin Popescu Tariceanu ca premier si ca presedinte al liberalilor a fost secret – si a consfintit ramânerea lui Tariceanu in ambele fotolii -, Mona Musca a tinut sa-si dezvaluie optiunea negativa si sa-si anunte demisia. Mai mult, a facut din nemultumirile sale, legate de ezitarile premierului, un spectacol care a tinut afisul câteva zile in presa. Ideea de baza a doamnei Musca era ca Tariceanu „una spune si alta face“ si ca „principiile“ o obliga sa demisioneze. Aceasta subita invocare a „principiilor“ in politica autohtona unde, de cincisprezece ani, n-a existat nici un semn ca se gândeste cineva la „morala“ a dat de banuit. Multi au vazut in demisia doamnei Musca o noua incercare a lui Traian Basescu de a determina, prin intermediari, directia dorita de el la PNL, inlaturând surprizele gen Tariceanu. Altii i-au dat un sens mai pragmatic, legând-o de dorinta doamnei Musca de a fi observator (cu 7.000 de euro pe luna) la Parlamentul European.
In acest moment, raceala dintre Palatul Cotroceni si Palatul Victoria nu mai e nici macar un secret al lui Polichinelle. La intilnirea cu Asociatia corespondentilor de presa straina din România, Traian Basescu s-a referit la ipoteza unui „derapaj major“ in Alianta datorita disputelor din PNL. Si, fortând din nou limitele Constitutiei, care ii impun sa se considere „deasupra partidelor“, nu s-a ferit sa adauge ca e gata sa intervina in caz ca e amenintata Alianta.
Dupa cum se vede, criza continua. Deocamdata, au luat vacanta doar zvonurile.