Faptul ca PSD a iesit in fata cu Marian Vanghelie, faptul desemnarii sale drept candidat al partidului pentru Primaria Bucurestiului, arata decaderea puternica a PSD. In luna mai, Nastase si mai ales Iliescu l-au convins pe Geoana, dupa comedia cu candidatul de schimb Bogdan Duvaz, sa iasa la bataie, sa reprezinte „cel mai mare partid“ in lupta pe viata si moarte cu imbatabilul Basescu. Scrutinul din aprilie este primul test dupa alegerile din toamna trecuta. Rezultatul este un semnal dupa primele 100 de zile, in ceea ce priveste actuala guvernare. Diferenta dintre toamna si primavara este ca nici Nastase si nici Iliescu nu au reusit sa convinga nici unul dintre liderii partidului sa candideze. Autoritatea celor doi lideri a scazut vizibil. Nici unul nu vrea sa isi puna pielea in bat sau la saramura pentru gloria desarta de a fi invins de Adriean Videanu inca din primul tur. Alianta D.A. este pe val, iar Bucurestiul este fieful ei. Nu exista la aceasta data un candidat care sa il poata infringe pe cel trimis de Alianta D.A.
Slabiciunea PSD arata ca a parasit obisnuita disciplina si a ajuns in fata, unde fiecare este pentru el. Povestea arata ca un naufragiu in care scapa cine poate. Vanghelie va stirni hohote de ris, va fi un fel de giga, privit ca un noncandidat de catre bucuresteni. In spatele lui, citeva figuri PSD, din amor propriu, din solidaritate, il vor ajuta pe acest individ al mahalalelor sa miste in front cit de cit. Dar totul va fi zadarnic. O sa vina apoi congresul PSD, tot in aprilie, ca sa analizeze situatia. Un congres desfasurat pe fundalul unei infringeri, pe linga cea pentru Cotroceni, va fi si mai dificil de scos la capat.
Oricum, la virful PSD tot ce conteaza acum este batalia pentru posturi. S-au dus dracului propunerile de dezbateri, de programe, de platforme politice. Nu va fi nici o reforma a PSD, nici o schimbare. Totul s-a redus la cine va fi seful partidului, cine il va seconda si cine va fi secretar executiv. Dincolo de acest orizont meschin nu se vede nimic.
Daca PSD nu iese cu o fata schimbata din congres este greu de crezut ca va reveni in 2008. PSD spera la fel ca in anii ’96/2000. Coalitia sa faca mari greseli, liderii sa se certe intre ei, performanta la guvernare sa fie proasta si sa fi adusi din nou la putere, pe un vot negativ. Acest joc de asteptare ne arata ca deocamdata cel putin PSD nu are ce oferi, nu are o alternativa. El a trecut in opozitie in 2004, pentru ca mesajul, programele sale erau epuizate si depasite, expirate. El trebuie sa propuna altceva decit pina acum ca sa isi revina. Orizontul acestei noi oferte trebuie sa aiba in vedere integrarea României in UE. In plus, demontarea sistemului oligarhic pe care PSD l-a construit patru ani, sub mina lui Nastase, va anula baza politica a acestui partid. Electoratul traditional al PSD, lumea rurala si populatia de virsta a treia, saracimea, trece prin transformari vizibile. In 2008, va fi fragmentat, nu va mai da entuziast voturile spre PSD. Cum Iliescu nu va mai fi in cursa, PSD ar putea ajunge un partid de 10-12%. Asta si daca se scindeaza, si daca nu se scindeaza. Or, congresul PSD ar trebui sa aiba in vedere exact aceste lucruri. Ceea ce nu se intimpla.
Fierbinteala rivalitatilor, competitia pentru putere, resentimentele, starea de frustrare data de faptul ca se gaseste in opozitie lipsesc de luciditate si calm. Formula tandemului Iliescu-Nastase pe care o intrevad ca victorioasa la congres ne va indica limpede ca reforma partidului a fost aminata. Sigur, alt congres peste doi ani poate va trage alte concluzii. In 2007, vom fi deja integrati in Uniunea Europeana, România va fi sub soc, iar in 2008 sint alegeri parlamentare. Cele prezidentiale asteapta pentru 2009. Acum contextul congresului il da infringerea in alegeri, atunci va fi dat de pregatirea pentru revansa. Pina atunci insa, gheata, nemiscare. Scopul congresului din aprilie este doar salvarea unitatii PSD si a pozitiilor citorva lideri la virf. Foarte putin.
