Ce se intâmpla in PSD? (II)

PSD a devenit, brusc, foarte vocal dupa ce vreo luna daduse impresia – vorba lui Ion Cristoiu – ca se retrasese in munti si-l lasase la Bucuresti doar pe junele purtator de cuvânt, Corlateanu, sa se descurce cum poate. Mai intâi, a spart tacerea asa-numitul „grup de la Cluj“, format din sefii mai multor filiale din Ardeal, care cerea „o reforma profunda in PSD“. Apoi, au intrat in joc sefii unor filiale din Moldova si din sudul tarii. „La Congres va trebui facuta curatenie, se impun schimbari la vârf“, a ridicat tonul liderul din Teleorman, Ionel Marineci. Inca mai clar s-a pronuntat omul lui Miron Mitrea, „baronul“ de Vrancea, Marian Oprisan: „Nu cred ca Ion Iliescu va fi presedintele PSD. Nimeni nu este vesnic. Adrian Nastase ar trebui sa-si asume responsabilitatea pentru esecul electoral“. Tensiunea crestea din zi in zi. „PSD este intr-o stare de perplexitate, care poate duce la degringolada, la sciziune“, constatau sefii mai multor consilii judetene. Se vorbea tot mai insistent despre „reforma“, despre „modernizarea“ partidului, dar era din ce in ce mai limpede ca dincolo de vorbe se afla un nod gordian. Din care erau taiate fire, dar nimeni nu cuteza sa-l imite pe Alexandru cel Mare care clarificase incâlcitul nod gordian din templul lui Jupiter din Frigia cu o ferma lovitura de palos. Adica, nimeni nu indraznea sa spuna deschis ca, in spatele vorbelor despre „reforma“, se desfasura, de fapt, o lupta pentru putere. Mai exact, o lupta in care unii il atacau pe Ion Iliescu, altii il atacau pe Adrian Nastase, iar o a treia grupare ii ataca pe amândoi, cerându-le sa faca un pas inapoi, sa lase locul unei alte echipe.
Si a venit ziua de miercuri, 12 ianuarie 2005, când la sediul din Soseaua Kiseleff al partidului a avut loc o intâlnire de peste noua ore a mai-marilor din PSD cu liderii filialelor judetene. O intâlnire in care – daca e sa-l credem pe Mircea Geoana – s-a discutat „cu revolverele pe masa“. Inainte de a intra in sala, unde presa n-a avut acces, unii lideri de filiale au facut declaratii belicoase. Vorbele lor miroseau a praf de pusca. Si multi ziaristi vor fi asteptat cu sufletul la gura ca spectacolul din sala sa se dovedeasca a fi o drama. Pentru Ion Iliescu. Sau pentru Adrian Nastase. Sau pentru amândoi. Dupa noua ore, insa, perplexitatea s-a mutat din PSD la jurnalistii care luasera in serios declaratiile razboinice dinaintea intâlnirii. Drama posibila, care-i amenintase pe Ion Iliescu si pe Adrian Nastase, se transformase, in cele din urma, intr-o comedie cu happy-end. „Ce s-a intâmplat cu cei care va contestau inainte de a intra in sala?“, l-au intrebat, nedumeriti, ziaristii pe Adrian Nastase. Raspunsul a venit sec si cinic, rostit cu o evidenta usurare: „Au venit cu ideile lor si au plecat cu ideile noastre“.
Cam acestea sunt, se pare, deocamdata cel putin, limitele sinceritatii in PSD. E posibil, desigur, ca intorsi in judete, unii sefi de filiale sau mai multi sa revina la „ideile lor“. In fond, pâna la congresul PSD, amânat acum pentru o data incerta, de la sfârsitul lui martie sau inceputul lui aprilie, mai e destul timp pentru tras sfori si pentru reinflamarea spiritelor. Dar e la fel de posibil ca, in buna traditie pesedista, „recalcitrantii“ de pâna acum sa ramâna cu ideile „sefilor“, dovedind ca furtuna „reformarii profunde“ a partidului s-a transformat intr-o banala „apa de ploaie“.
O explicatie ar exista. Teama ca noua administratie nu se va opri la „cazul Rafo“ si va extinde lupta cu marea coruptie le va fi dat fiori unor persoane importante din PSD, solidarizându-le si impingând inapoi in culise lupta pentru  putere care razbise pe scena. Dar, in acest caz, e clar ca discutiile despre „reforma“, despre „modernizare“ vor fi ingropate. Sau vor fi duse, tot in buna traditie pesedista, in ceea ce intelegem prin „vorbarie“.