Ce-ar fi fost daca ar fi candidat Ion Iliescu

In istoria postdecembrista, alegerile prezidentiale din 2004 marcheaza o premiera: Ion Iliescu nu se mai afla in cursa pentru Cotroceni. Chiar daca presedintele a decis sa lupte totusi in rindurile PSD ca simplu soldat, riscind acuza de incalcare a Constitutiei, totusi, printre cei de pe lista nu se afla Ion Iliescu. Situatia ar avea justificarea unui moment de melancolie. Din 1989 si pina acum s-au petrecut in Romania nu mai putin de patru campanii prezidentiale: 1990, 1992, 1996 si 2000. Patru campanii oficiale, desigur. Daca socotim evenimentele din decembrie 1989, tot un soi de campanie pentru sefia tarii, o campanie cu impuscaturi, fireste, putem spune c-au fost cinci intreceri la care Ion Iliescu a participat. A pierdut doar una – cea din 1996. Desi, daca stam sa ne gindim la ciudateniile comportamentului sau din saptamina dinaintea celui de-al doilea tur, in 1996 a fost vorba mai degraba de o renuntare de bunavoie decit de o infringere de catre un combatant mai bun.

In istorie nu exista – spun specialistii – ce-ar fi fost daca. In politica insa ne putem ingadui o asemenea ipoteza. Fie si de dragul jocului. Sa ne imaginam, asadar, ca Ion Iliescu ar fi putut candida si, evident, ar fi candidat din nou. Cum s-ar fi desfasurat campania electorala admitind c-ar fi avut drept adversari pe aspirantii de acum: Adrian Nastase, Traian Basescu, Corneliu Vadim Tudor?

A doua zi dupa ce Ion Iliescu si-a prezentat in parlament bilantul anului, citeva ziare din opozitie, s-au grabit sa-i umble la trecutul dinainte de 1989. Ba chiar un ziar aflat in proprietatea unui infractor si avind ca director trecut in caseta un fost plutonier major s-a grabit sa-l injure. Initiativa presei de opozitie a lasat sa se intrevada una dintre directiile campaniei din acest an daca Ion Iliescu ar fi candidat din nou. De cinci ori presedintele Romaniei ar fi fost tinta unor atacuri rasuflate, neputincioase a trezi din somn pina si gainile, celebre pentru ca se culca proverbial de devreme. Chestia cu trecutul comunist s-a consumat intens in anii 1990-1991 si a primit lovitura de gratie in 2000, cind intelighentia autohtona a fost obligata sa-ti dea votul comunistului Iliescu. In 2004, la 15 ani de la caderea comunismului, intr-o Romanie admisa in NATO si pe cale de a deveni membra UE, folosirea trecutului n-ar fi avut nici un efect asupra sanselor lui Ion Iliescu.

Asemanator, judecind dupa neastimparul lui Cozmin Gusa si al avocatului sau, Pavelescu, impotriva lui Ion Iliescu s-ar fi reluat deja celebrele acuzatii in chestiunea lui decembrie 1989: lovitura de stat, lichidarea lui Ceausescu, afacerea cu teroristii. E si acesta un dosar ce-ar fi fost scos din arhive daca Iliescu ar fi candidat. Un dosar fara nici un cuvint de spus in optiunea de vot.

Ar mai fi ramas adversarilor sai mai tineri, de la Adrian Nastase la C.V. Tudor, acuzatia de a nu fi facut nimic impotriva coruptiei. Si aceasta acuzatie ar fi avut soarta celeilalte. Electoratul stie ca un presedinte n-are prerogative pentru a sugruma coruptia. Poate insa sa faca un lucru remarcabil, exemplar chiar in Romania de azi: sa nu fure si el. Din acest punct de vedere, Ion Iliescu nu poate fi atins nici cu o petala. Astfel ca, Ion Iliescu ar fi cistigat si in acest an. La scor!