Spectacol absurd

Am fost spectatorii unui eveniment care nu a avut loc. Exact asa. Din cind in cind, staff-ul de campanie PSD aduna lumea

intr-un loc, cheama presa, face zarva si ocupa stirile din telejurnale. Cam asta e strategia PSD, sa produca evenimente mediatice, se face prezent in spatiul public la intervale regulate, de obicei saptaminal. Ii trebuie doar un pretext cit de mic pentru asta. Este o butaforie, o regie fara continut. De fapt, nu se intimpla mai nimic. Dar citeva zile se vorbeste despre acest subiect. Alte subiecte sint ignorate, scopul fiind astfel atins. Se creeaza impresia ca opozitia nu exista, ca este incapabila sa ofere teme de meditatie, ca a disparut din centrul atentiei. Asa timpul trece, campania se duce, si PSD este mereu in prim plan. Alianta D.A., undeva pe margine, abia isi face incalzirea. Pina sa intre in teren, alegerile s-au disputat si trebuie sa plece la vestiare. Ca tactica nu e rau, efectul e verificat. Alianta D.A. ramine pe un loc secund. Tot secretul este sa oferi evenimente, sa faci sa se vorbeasca despre tine neincetat.

De data asta, strategii PSD au facut-o lata. Au adunat, cum e obiceiul, multa lume. Pretextul a fost anuntarea listelor electorale, comune cu PUR. Se face mare mobilizare, Piata Palatului cita frunza, cita iarba, ocupata cu lume adusa de peste tot. Traficul blocat, autocarele varsa tovii veniti din provincie. Televiziunile la fel, prezente. Una chiar face gafa sa transmita in direct

asa-zisul mare eveniment. Se trece la program. Fanfare, muzici, sloganuri, bannere, scandari. Liderii toti in par sint la prezidiu. Se construieste impresia de forta, de unitate, de rinduri strinse in jurul conducatorilor iubiti. Se cinta tare de tot, se aud imnuri. Atmosfera americaneasca, cum vedem acum in campania de peste ocean. Eh, e adevarat, unii mai fricosi stau pe holuri. Aici se string infometatii si insetatii, amatorii de suete. Bufetele sint pline cu cremvursti, bere, cola, tot ce vrei, la preturi de economat. Poti sa stai linistit si la o tigara. Atmosfera de mare montare cinematografica. Regie perfecta. Insufletire, disciplina. Totul e un spectacol pentru amaritele alea de camere tv, risipite peste tot, si care iau, slava Domnului, imagini. Totul este pentru ele.

Si se trece la treaba. O sarabanda de discursuri, rostite sacadat de liderii consacrati, vedetele serii. Un fel de Teo, de Tuca, de BUG Mafia, de Vacanta Mare. Se fac angajamente solemne, se trimit amenintari spre biata opozitie. Aceasta trebuie demonizata, tirita prin scirna. Ni se spune ce jale ar fi daca astia cistiga alegerile. Ce haos, ce dezordini ar urma. Apoi, fireste, ni se arata, ca pe o mireasa frumoasa, rezultatele cabinetului Nastase, multe si mari. Se cere continuitate, adica „tot noi sa raminem la putere“. In traducere din romana in romana cam asa ar veni. Ni se spune ca tara are nevoie de o guvernare serioasa, nu asa, oricum. Si singurii comici care nu rid, ca Buster Keaton, seriosi, ca Laurence Olivier, ca Hamlet, sint cei de la PSD.

Ni se aminteste asa, de la obraz, ce binefaceri a facut amicul Nastase. Admiterea in NATO, ridicarea vizelor in spatiul Schengen. Logica e cam strimba. De exemplu, doua milioane de romanasi tricolori au luat calea bejeniei sa gaseasca o coaja de piine pentru ca acasa nu o au. Povestea asta se livreaza ca o mare performanta. Romanii circula, fac bani etc. Fata adevarata a lucrurilor este ca era de preferat sa gaseasca acasa un loc de munca. Degeaba se agita cifrele reduse ale somajului. Sint simple esecuri vindute ca mari succese. Dar asa e in campanie, totul e roz bombon, cind e vorba despre tine, si negru, cind e vorba de ceilalti.

Sa ne intoarcem la punct. De ce s-a tinut tot acest spectacol? Ca sa ni se anunte listele de candidati. Pentru asta s-a strins atita lume, mii de persoane, s-a mobilizat atita lume din provincie, s-au cheltuit atitia bani. De fapt, lumea s-a strins degeaba la Sala Palatului. Listele nu au fost anuntate, candidatii au ramas tot atit de necunoscuti, ca si inainte de spectacol. Si atunci !?… A fost un spectacol absurd. Atit. Putea sa nu aiba loc. Dar atunci ce faceau camerele tv? Evenimentele mediatice sint regula, chiar daca nu ofera nimic.