Un gest venind din trecut

Chiar daca exagerat cu tendinta, la Bucuresti, unde se cauta cu luminarea argumente pentru teza decaderii lui Iliescu, incidentul de la Montreal e grav prin ceea ce dezvaluie deodata. Desigur, pina la urma, totul s-a incheiat cu bine. Presedintele nu s-a ales cu capul spart. Opinia publica internationala n-a lesinat de ris aflind ca seful unui stat membru al NATO e batut cu brinza de catre compatriotii din Canada, pentru ca le-a adus o statuie si un nume de piata. Insusi presedintele, dupa tipica sa iesire romaneasca, s-a potolit, imbunat, poate, si de amicitia cu care a fost primit de romanii din America. Asta nu inseamna ca faptul nu merita iscodirea analistului pentru a descoperi in el, reflectate, citeva lucruri menite a ne ingindura.

Luind in considerare lozincile protestatarilor de la Montreal, ne surprinde anacronismul lor. Presedintele n-a fost huiduit pentru o greseala de politica interna sau externa de actualitate. Nu i s-a reprosat, prin strigate, de exemplu, proasta gestionare a afacerii Bistroe. Cei mobilizati sa zbiere si sa agite pancarte contra a o suta de dolari (asta spune totul despre spontaneitatea miscarii) l-au acuzat pe Ion Iliescu pentru situatia lor de emigranti. Numitul Pavaluca (director de teatru, am aflat, dar si membru al unui consiliu parohial) i-a strigat presedintelui ca a fost obligat sa paraseasca tara din cauza mineriadei din iunie 1990.

Sa admitem ca asa e, desi, din cite imi amintesc, printre cei din Piata Universitatii nu-mi amintesc vreunul cu numele Pavaluca, om de teatru pe deasupra. De la prima mineriada au trecut 14 ani. In 1996, la putere a venit regimul pentru care a pledat Piata Universitatii. Si numitul Pavaluca, deci. De ce nu s-a intors acesta in Romania? Din doua, una. Ori a ramas in Canada pentru ca s-a pricopsit, si atunci trebuie sa-i multumeasca lui Ion Iliescu si nu sa dea in el cu brinza. Ori regimul Constantinescu nu i s-a parut favorabil pricopsirii sale in Romania, si atunci, desi strimtorat, s-a vazut constrins sa ramina in Canada. In acest caz, Domnia sa trebuie sa-l huiduie si pe Emil Constantinescu.

Continutul lozincilor, dar, mai ales, agresivitatea purtatorilor dau socoteala despre o lume inghetata in atmosfera anilor ‘90. Ion Iliescu i-a facut pe demonstranti retardati. Presedintele are, se vede, probleme cu proprietatea cuvintelor. In realitate, el a vrut sa spuna ca sint intirziati in raport cu evolutia societatii romanesti.

Indiferent de cauzele acestei pozitii anacronice, venind din 1990 incoace, incidentul de la Montreal ne avertizeaza asupra unei realitati din tara. Sint aproape sigur ca si la Bucuresti mai sint cetateni care traiesc in realitatea violenta a anilor ‘90. Campania electorala iminenta ii va scoate la iveala.

Sa ne asteptam, asadar, la repetarea incidentului de la Montreal si la Bucuresti? Avind in vedere nivelul de trai din Romania, nimeni nu-si va permite sa sacrifice o bucata de brinza. Va prefera s-o manince!