Negocieri cu streangul de git

Marti seara, cu putin timp inainte de deschiderea noului an scolar, peste Romania domnea incertitudinea. Parintii elevilor de clasa intii, cei pentru care prima zi de scoala e un eveniment demn de a ramine in memoriile de mai tirziu, nu stiau daca sa-si ia sau nu liber de la serviciu. Uniformele asteptau calcate si, mai ales, probate de tincii mindri ca trec in categoria care nu mai poate fi poreclita a mucosilor. Pina la ora cinci dupa-amiaza se spusese la radio si la televiziune ca miine nu incepe scoala. Sindicatele s-au razgindit dupa ce acceptasera, cu o seara inainte, oferta guvernului. A picat insa stirea ca vor avea loc noi negocieri. Guvernul isi aratase disponibilitatea de a oferi ceva in plus. Pe la noua si ceva s-a anuntat ca anul scolar incepe totusi a doua zi. Emotiile parintilor n-au luat sfirsit. Potrivit reporterilor de la fata locului, unul dintre sindicate refuzase sa iscaleasca acordul. Drept urmare, cadrele didactice membre ale acestui sindicat urma sa boicoteze deschiderea scolii. Nu cred ca exista prea multi parinti care sa-si fi facut o preocupare din a sti carui sindicat apartin profesorii sau invatatorii copiilor lor. Astfel ca pentru multi parinti si pentru multi copii, mersul la scoala pe 15 septembrie a fost sinonim cu jocul la loterie. Unii au avut noroc. S-a nimerit ca profesorii sa faca parte dintr-unul din sindicatele semnatare. Altii au avut ghinion. Cadrele didactice apartineau sindicatului protestatar.

Toate ziarele de a doua zi s-au grabit sa imite televiziunile titrind: „Haos in scoli“. Nu cred ca asta a fost nota definitorie a deschiderii noului an scolar. Nu brambureala produsa de deosebirile de la o scoala la alta e caracteristica momentului. Caracteristica e data de conditiile iesite din comun in care au avut loc negocierile. Putem spune ca, practic, guvernul s-a dovedit in stare de orice concesie pentru a asigura deschiderea noului an scolar pe 15 septembrie. A fost o negociere cu streangul de git.

Dificultatile cu care se confrunta profesorii sint o realitate care nu e de azi, de ieri, ci de vreo 15 ani. Alte categorii profesionale au reusit sa-si impuna punctul de vedere in fata guvernelor succesive. Nu prin argumente logice, nu prin statistici. Au reusit sa faca asta prin forta: de la mineriade pina la blocarea tarii. Cadrele didactice au esuat de fiecare data. In 2000, sub guvernarea anterioara, ele au declansat o greva care, dupa ce a durat citeva saptamini, s-a stins de la sine. De ce au reusit de data asta? Pentru ca guvernul s-a gindit la tristetea bietilor copii, ca sarbatoarea li se amina? Nici vorba. Sindicatele au stiut sa aleaga momentul amenintarii cu greva. Sintem in plina campanie electorala nedeclarata. Un moment de aminare a deschiderii noului an scolar i-a parut guvernului un dezastru in perspectiva alegerilor generale si prezidentiale. Si atunci, la disperare, guvernul a cedat.

Un asemenea mod de a rezolva problemele unei categorii profesionale de importanta cadrelor didactice nu e insa unul fericit. Cadrele didactice o stiu. Si de aceea, sint aproape sigur, PSD va avea multe voturi in minus.